miercuri, aprilie 13

batranul si marea

batranul meu de la mare s-a dus undeva cu pescarusii, in vazduhurile senine, unde e vesnic cald, si liniste, si bine... mai bine pentru el.... am aflat ca s-a dus batranul de la mare, in casa caruia mi-am petrecut vacantele, copilariile, iubirile adolescentine, prieteniile. primele beri, primele seminte, primul pepene, primul porumb fiert, si multe alte atatea "prime" si minunate momente care raman...

batranul meu de la mare era prieten bun cu tata. mai tanar ca tata, si ii spunea "nenea" cand mergeam acolo. nimeni n-a stiut pana tarziu de ce ii spune asa, pentru ca tata arata ca un actor din reviste, mult mai tanar decat varsta pe care o avea. si batranul nostru era un om cu riduri adanci, viata trecuse prin el altfel si il picta intr-un tablou mai sumbru. dar verile erau minunate. cu bairame tataresti, cu fuste pana la pamant, peste si mamaligi, pepeni si saci de seminte. cu un tractor in fata curtii, la roata caruia ma evaluam in fiecare an... cat am crescut.

cu povesti de pe vas si amintiri ale parintilor. cu problemele simple ale taranului de la mare, care traieste simplu, sufera simplu, se bucura simplu, si atat de sincer in tot ce face.... mi-am cautat intotdeauna batranii. am avut parte prea putin de ei si cand aveam ocazia ma umpleam prin ei. mai era batranul de la mare, care ma stia de mica si pe care in fiecare an il revedeam cu amintiri de demult, cu drag si dor de tata si de familie. mai e bunica mea de departe acum. si cam atat...

batranul de la mare imi spunea "baldabac". si eu ii spuneam "babai", adica bunic. credeam ca asa il cheama pe el, pana m-am facut mare si am aflat de fapt cum il cheama... mergeam cu tigari si bere la el, si stateam intr-o curte ca un vagon, fumam impreuna si ne uitam la razele soarelui. uneori in liniste, caci obrazul lui imi spunea povesti infinite de viata... alteori imi povestea diverse. eram ca intr-un film, departe de lumea noastra, de la oras. era ca o poveste fara sfarsit pe care o reciteam mereu, in fiecare an, cand ajungeam la mare. sunt personaje pe care le crezi supra-omenesti, ca vor fi mereu acolo, din decor. si uite ca batranul de la mare nu mai e la mare... povestile au toate un sfarsit pana la urma... si lasa loc altora probabil....

acum e cu tata.

Un comentariu:

H e r a. spunea...

superb,mi-au dat lacrimile..