miercuri, aprilie 6

vraiste

e vraiste in sufletul meu, in creier, in tot... cand ma napadesc amintirile si incerc sa scriu despre toate. de cateva zile noptile imi sunt balsam... ascult muzici dintr-un playlist cu substante usturatoare si scriu. mult, enorm de mult, zeci de pagini despre ce a fost si ce este. pagini in care ma ingrop ca intr-un sicriu sacru, si care probabil vor avea un singur cititor... pagini pe care le scrie piticescu de acum... cu detasarea timpului care s-a scurs de atunci, cu maturitatea de dupa un cutremur fatal, cu mintea limpezita de ce a trecut dar tulburata cu ce a ramas...

interesant cum vad lucrurile acum... cum le simteam atunci... cum am crescut... in rationamente si simtire...

mi-e dor. si atat.

intrebare aruncata in neant...si totusi as da orice pe un raspuns de la Cineva. ce-ar trebui sa simt, sa stiu, sa cred, sa vreau, sa sper... cand exact in ziua in care se implinesc 2 ani de la tragedia vietii mele... eu ma visez alergand, plina de sange ce curge din pantecele mele, pe mine, pe jos, peste tot, in spasme...? cand privesc la sangele ala si stiu in vis, si cand ma trezesc de unde vine si de ce? cosmar e putin spus...

Niciun comentariu: