luni, noiembrie 21

cand am incetat sa vreau sa inteleg lucrurile, oamenii, totul... prin procese mentale, intuitii, proiectii facute pe diverse criterii aparent valabile, cand am incetat sa ma mai complic incercand sa-i simplific pe ceilalti, sau cand pur si simplu am obosit de mine si de ei.... atunci - cumva firesc, toate au prins contur. acel contur dupa care am tanjit in gol. sensul lucrurilor razbate timpul si spatiul, sufletele si mintea. pana la urma e nevoie de rabdare, constienta si detasarea de tot ce poate fi egoist.

mi se intampla de ceva vreme sa-mi revina oameni si contexte in viata. revin pur si simplu in apropierea mea, fara sa cer, sa sper, sa fi facut ceva in sensul asta. vin si imi raspund la intrebari pe care le aveam demult cu privire la ei, la lucruri, la tot. vin sa-mi lamureasca orizonturile, sa se infiripe din nou, mai simplu si totusi mai complet ca prima data. se intampla sa redescopar personaje pe care acum doi ani le iubeam, le uram, le judecam sau nu le intelegeam.

si din toate... imi dau seama ca m-au gasit alta. intr-un fel ma inunda acum priviri si cuvinte, povesti si planuri. ma cuprind toate altfel decat acum un an, acum doi ani - cand inca tremuram speriata de propriile umbre. se asterne timpul peste mine, peste toti... si uneori e cu folos.

schimbare. detasare. intelegere.

2 comentarii:

xnotsocip spunea...

imbatranesti:) esti ca vinul. o sa imbeti pe cineva. cumva

piticescu spunea...

curand! :*