e mai Craciun daca postezi ceva pe FB si dai tag la toata lumea? nu e ca si cum ai da un sms personalizat fiecaruia, cui simti si cum stii ca simte - nu un mass. dar nici asa nu e mai Craciun decat daca ai lua la propriu pe cineva in brate care sa aiba iz de iarna proaspata cand iti spune senin vreo urare de bine. Si nici asa n-ar fi mai Craciun decat atunci cand ai avea o stare frumoasa in suflet si ai simti la propriu niste fluturasi de sarbatoare si o atmosfera misto care sa te cuprinda de peste tot pana in adancuri. cam atunci ar fi Craciun, poate.
Craciun e cand simti ca renasti cumva, in orice detaliu sau banalitate a vietii, a clipei. Craciun e cand nu esti singur, sau mai bine spus - cand nu te simti singur. Craciun e cand ierti, te ierti sau poti ierta pe cineva. Craciun e cand ti-e cald.
In afara de un vin bun alb si o bucurie a mamei umbrita totusi spre final de niste spirite malefice, Craciunul asta nu-mi prea seamana a nimic. nu e trist sau vesel, lispit de profunzimi sau prea de suprafata. e pur si simplu o zi din multele, care nu-mi pare speciala...
multumesc S - pentru gandul lui bun si sincer,
Mica mea - pentru o parca-premonitie,
mama - pentru toate,
K - pentru ca vine cu mine maine,
Pisoi - ca si-a adus aminte,
blonda - pentru cantecelul de dimineata,
studentilor mei - pentru zambete si dragalasenie.
eu va doresc un Craciun... si atat.
luni, decembrie 24
sâmbătă, decembrie 15
lista
intr-o zi, alaturi de cativa oameni minunati cu destule lectii de viata invatate, voi face o fundatie pentru tineri cu probleme. un ONG unde orgoliile lumesti si ambitiile personale sa nu primeze in fata scopului initial, acela de a te pune in slujba unora care au nevoie de tine.
cand ma fac mare. acum inca invat si incep sa proiectez visul asta in cele mai mici detalii. o sa fie frumos!
cand ma fac mare. acum inca invat si incep sa proiectez visul asta in cele mai mici detalii. o sa fie frumos!
vineri, decembrie 14
obisnuintele astea...
ce inseamna domne' atasamentele astea... mai ales cand iubesti. nu sunt inca la nivelul ala la care sa iubesc oamenii ca pe copaci, sau lucrurile de parca ar avea suflet toate. desi constientizez cumva toate felurile astea de iubire si modul ideal de raportare la ele. inca nu sunt acolo, dar ma aflu pe drum. zic eu.
sa revenim. iubesc, mi-e dor si brusc cand sunt singura ma apuca asa o frica. ca doar frica e opusul dragostei si nu altceva. nici nu mai realizez daca am devenit dependenta de stare, de senzatie sau de omul care mi le ofera. ideea e ca simt ca raman cumva agatata in trecutul imediat in care eram impreuna si mi se parea ca am toate garantiile din lume, ca pot sa cad pe moale oricand, ca nimic si nimeni nu ma poate darama.
cand pleaca, ca e pana la colt sau pentru mai mult timp... simt ca-mi fuge pamantul de sub picioare, am emotii la fiecare zgomot din casa si brusc raman doar eu cu mine. intotdeauna e spectaculoasa intalnirea cu tine insuti! o iei de la inceput, sau de unde ai ramas cu introspectia si constati ca fricile, nesigurantele, clocotul sunt tot acolo. pana la urma dragostea nu compenseaza nimic, doar amana unele lectii. pana la urma e mai comod pentru oricine sa se bazeze pe celalalt, sa se descompuna si sa se imparta la doi, pentru ca un Eu intreg e coplesitor. e confortabil sa te raportezi mereu la altul, la altii, la altceva decat la Prezent si la Tine.
mi-e dor de tine. scriu ca sa nu ma bag in pat singura. aberez pe internet ca sa-mi diluez senzatia asta de singuratate care de altfel nu te priveste. nici pe tine, nici pe nimeni altcineva.
e complicat sa te imparti la doi ramanand singur si liber. nu a zis nimeni ca un cuplu fericit in libertate si totusi legat in dragoste mereu fresh e usor de cladit. de fapt, complicat e sa te cladesti tu pe tine pe langa un celalalt. mi se pare acum, dupa multi ani si incercari de a trai in Doi, ca e incercarea si lectia vietii mele. ca e dragostea cea mare pe care va trebui sa o invat, incepand cu alfabetul.
nu cred ca repetitia e mama invataturii, cine o fi zis asta? ca doar nu suntem tocilari in dragoste si in viata. de rutina si lectii prost intelese se plang toti frustratii in amor si neimplinitii. tocmai pentru ca au repetat la infinit ce parea frumos la inceput. cred ca un pas inapoi si un minut in plus de concentrare, sau o privire in oglinda dimineata pe racoare sunt instrumente mai eficiente pentru materia asta...
ma bag totusi in pat. cu doruri si iubirea mea cea mare. cu frici cu tot. cu mine.
sa revenim. iubesc, mi-e dor si brusc cand sunt singura ma apuca asa o frica. ca doar frica e opusul dragostei si nu altceva. nici nu mai realizez daca am devenit dependenta de stare, de senzatie sau de omul care mi le ofera. ideea e ca simt ca raman cumva agatata in trecutul imediat in care eram impreuna si mi se parea ca am toate garantiile din lume, ca pot sa cad pe moale oricand, ca nimic si nimeni nu ma poate darama.
cand pleaca, ca e pana la colt sau pentru mai mult timp... simt ca-mi fuge pamantul de sub picioare, am emotii la fiecare zgomot din casa si brusc raman doar eu cu mine. intotdeauna e spectaculoasa intalnirea cu tine insuti! o iei de la inceput, sau de unde ai ramas cu introspectia si constati ca fricile, nesigurantele, clocotul sunt tot acolo. pana la urma dragostea nu compenseaza nimic, doar amana unele lectii. pana la urma e mai comod pentru oricine sa se bazeze pe celalalt, sa se descompuna si sa se imparta la doi, pentru ca un Eu intreg e coplesitor. e confortabil sa te raportezi mereu la altul, la altii, la altceva decat la Prezent si la Tine.
mi-e dor de tine. scriu ca sa nu ma bag in pat singura. aberez pe internet ca sa-mi diluez senzatia asta de singuratate care de altfel nu te priveste. nici pe tine, nici pe nimeni altcineva.
e complicat sa te imparti la doi ramanand singur si liber. nu a zis nimeni ca un cuplu fericit in libertate si totusi legat in dragoste mereu fresh e usor de cladit. de fapt, complicat e sa te cladesti tu pe tine pe langa un celalalt. mi se pare acum, dupa multi ani si incercari de a trai in Doi, ca e incercarea si lectia vietii mele. ca e dragostea cea mare pe care va trebui sa o invat, incepand cu alfabetul.
nu cred ca repetitia e mama invataturii, cine o fi zis asta? ca doar nu suntem tocilari in dragoste si in viata. de rutina si lectii prost intelese se plang toti frustratii in amor si neimplinitii. tocmai pentru ca au repetat la infinit ce parea frumos la inceput. cred ca un pas inapoi si un minut in plus de concentrare, sau o privire in oglinda dimineata pe racoare sunt instrumente mai eficiente pentru materia asta...
ma bag totusi in pat. cu doruri si iubirea mea cea mare. cu frici cu tot. cu mine.
duminică, decembrie 2
oala sub presiune
cand eram mica mama punea in oala sub presiune chestii si pleca. imi spunea sa dau la foc mic cand incepe sa tiuie... era o lectie invatata demult si repetata la infinit desi nu intelegeam de ce. ieseau din oala aia tot felul de bunatati si cumva, cand am crescut mai mare, stiam ca am aportul meu la toate bucatele alea prin simplul fapt ca dadeam la foc mic cand trebuia.
uneori uitam... ma obisnuisem cu tiuitul ala infernal si nu mai realizam diferenta dintre liniste si zgomot. lasam toate asa cum erau si efectul nu era tocmai cel mai dorit.
azi e o zi dinaia... in care toate se aduna, de la epuizare fizica, pana la incarcare peste masura psihic, din toate energiile negative ale altora. o zi in care ai da orice sa faci cu totul altceva, cand nu mai reusesti sa fii prezent si ti se pare ca toate sunt o corvoada, ca realitatea nu e de fapt acolo unde esti tu sau... invers, ca tu esti defazat total de toate cate ti se petrec. e o zi in care ma simt coplesita... de bune si rele, sunt sub presiune si a inceput sa-mi tiuie mintile demult... m-am si obisnuit cu asta...
vreau sa dorm sa ma trezesc la primavara. nici anotimpul nu ma ajuta foarte mult sa-mi mentin veselia...in fiecare weekend vad covorul de frunze galbene, inca vii, din curtea centrului unde lucrez. zici ca-i un tablou de-al bunicilor... si cu fiecare saptamana galbenul ala se maroneste si singura bucatica de natura din munca mea se face gri. e chiar trist.
sa vina cineva sa dea focul la mic...
uneori uitam... ma obisnuisem cu tiuitul ala infernal si nu mai realizam diferenta dintre liniste si zgomot. lasam toate asa cum erau si efectul nu era tocmai cel mai dorit.
azi e o zi dinaia... in care toate se aduna, de la epuizare fizica, pana la incarcare peste masura psihic, din toate energiile negative ale altora. o zi in care ai da orice sa faci cu totul altceva, cand nu mai reusesti sa fii prezent si ti se pare ca toate sunt o corvoada, ca realitatea nu e de fapt acolo unde esti tu sau... invers, ca tu esti defazat total de toate cate ti se petrec. e o zi in care ma simt coplesita... de bune si rele, sunt sub presiune si a inceput sa-mi tiuie mintile demult... m-am si obisnuit cu asta...
vreau sa dorm sa ma trezesc la primavara. nici anotimpul nu ma ajuta foarte mult sa-mi mentin veselia...in fiecare weekend vad covorul de frunze galbene, inca vii, din curtea centrului unde lucrez. zici ca-i un tablou de-al bunicilor... si cu fiecare saptamana galbenul ala se maroneste si singura bucatica de natura din munca mea se face gri. e chiar trist.
sa vina cineva sa dea focul la mic...
luni, noiembrie 12
cafea
e minunat cand, uneori... cineva iti face cafeaua de dimineata si te asteapta cu un zambet sa o savurati impreuna. cu tot cu laptele si zaharul amestecat in ea, deloc dark, ca doar intre noi lucrurile sunt mereu dulci-amarui, gustul cireselor si al cafelei-cum-ne-place-noua. adica gustul acela perfect in paradoxul substantelor ce il compun.
m-a flatat cand m-a intrebat sincer si cald: de ce eu?
multumesc.
m-a flatat cand m-a intrebat sincer si cald: de ce eu?
multumesc.
joi, noiembrie 8
oameni
mai mor oameni, dar cand se duc ai tai... e teribil de greu sa te imprietenesti cu gandul ca nu s-a terminat nimic, ci doar au plecat in alta parte, pentru o vreme, alta vreme...
accident de masina, oboseala si gata. asta a fost. Sora caritatii care mi-a fost mentor spiritual in copilarie si careia ii datorez toata cultura mea catolica in care am crescut... nu mai este printre noi. o Minune a lumii care a salvat vieti si a imprastiat lumina si speranta oriunde a fost. o mama pentru multi copii aflati in dificultate, un parinte pe care l-am castigat in anul in care a murit tata. si s-a dus, cu tot cu zambetele ei, cu dragostea ei cea mare pe care o daruia neconditionat tuturor... au ramas amintiri frumoase, pilde, tabere, tombole, cantecele si jocuri, piese de teatru si glume, povestiri si fapte cu folos....
am ramas eu, cea care sunt azi cu tot spiritul meu de bun samaritean, cu toleranta si nevoia de a ma darui in tot ce fac pana la capat, am ramas cu o multime de idei si cunostinte care ma ajuta in fiecare zi sa fac ceea ce fac, la servici, la facultate, la catedra sau in banca, acasa, alaturi de ai mei sau oriunde sunt. sunt detalii care mi-au fost plantate cu grija de catre Sora, au crescut si au inflorit in mine. ramane un mare gol aici, pe lumea asta... si dincolo se bucura ingerasii sa o primeasca in hora lor....
Dumnezeu sa te odihneasca in pace, Sora!
accident de masina, oboseala si gata. asta a fost. Sora caritatii care mi-a fost mentor spiritual in copilarie si careia ii datorez toata cultura mea catolica in care am crescut... nu mai este printre noi. o Minune a lumii care a salvat vieti si a imprastiat lumina si speranta oriunde a fost. o mama pentru multi copii aflati in dificultate, un parinte pe care l-am castigat in anul in care a murit tata. si s-a dus, cu tot cu zambetele ei, cu dragostea ei cea mare pe care o daruia neconditionat tuturor... au ramas amintiri frumoase, pilde, tabere, tombole, cantecele si jocuri, piese de teatru si glume, povestiri si fapte cu folos....
am ramas eu, cea care sunt azi cu tot spiritul meu de bun samaritean, cu toleranta si nevoia de a ma darui in tot ce fac pana la capat, am ramas cu o multime de idei si cunostinte care ma ajuta in fiecare zi sa fac ceea ce fac, la servici, la facultate, la catedra sau in banca, acasa, alaturi de ai mei sau oriunde sunt. sunt detalii care mi-au fost plantate cu grija de catre Sora, au crescut si au inflorit in mine. ramane un mare gol aici, pe lumea asta... si dincolo se bucura ingerasii sa o primeasca in hora lor....
Dumnezeu sa te odihneasca in pace, Sora!
vineri, noiembrie 2
intamplari
si uite cum mereu ajung la conexiunile mele, unele mai intense ca altele... azi se implinesc niste ani de cand am fost cu tata sa-si sfinteasca mormantul in care intra peste cateva zile... azi e o zi in care de multi ani plang si imi aduc aminte de el si de toti ai mei care nu mai sunt. azi era un moment de reculegere si introspectie, cu nostalgie si amar pe alocuri. azi... era ziua in care toamna mea inceputa in septembrie devenea aramie cu gust de trecut. azi era... ieri. si nimeni niciodata nu mi-a invadat tristetea pe care mi-o acordam in fiecare an in vremea asta. era momentul meu de planset si amintire.
azi a fost ieri.
pentru ca azi... e ziua noastra, pentru ca e ziua ta. oare de acolo de unde e... tata mi-a transformat ziua asta intr-o bucurie infinita? oare la 18 ani de atunci, imi sarbatoresc astazi majoratul unui gol prin umplerea lui cu tine, iubitul meu, iubirea mea cea mare?
intamplare sau nu, azi e o zi speciala care imi curge in Infinit. La multi ani cu dragoste si dor.
"am facut 32 de ani la tine in brate!" ai punctat tu momentul ca un copil fericit. iar eu am implinit un majorat din care ies cu zambete si liniste in suflet. iubesc si ma transform.
ce bine ca esti!
azi a fost ieri.
pentru ca azi... e ziua noastra, pentru ca e ziua ta. oare de acolo de unde e... tata mi-a transformat ziua asta intr-o bucurie infinita? oare la 18 ani de atunci, imi sarbatoresc astazi majoratul unui gol prin umplerea lui cu tine, iubitul meu, iubirea mea cea mare?
intamplare sau nu, azi e o zi speciala care imi curge in Infinit. La multi ani cu dragoste si dor.
"am facut 32 de ani la tine in brate!" ai punctat tu momentul ca un copil fericit. iar eu am implinit un majorat din care ies cu zambete si liniste in suflet. iubesc si ma transform.
ce bine ca esti!
vineri, octombrie 12
doar azi
astazi m-am vazut cu un bun prieten care mi-a zis in primele cateva minute de conversatie ca am fluturasi in stomac... da am fluturasi in suflet, in creier, in tot corpul. si se vede, probabil ca am o aura de fluturi pe care unii o percep de la distanta chiar :)
azi am capatat o noua familie, mi s-a spus "te iubesc" de cateva zeci de ori si am raspuns la randul meu cu imbratisari si zambete. tinerii cu care lucrez imi aduc minuni in fiecare zi prin gesturi si cuvinte frumoase. e impresionant cum se pot atasa de un zambet daruit la momentul potrivit, de o mana intinsa, de o secunda de disponibilitate din partea mea. plec de la ei cu impliniri infinite care am impresia ca ma vor asterne toata viata, indiferent cat va dura jobul asta.
azi am baut un ceai fierbinte de fructe. azi mica mea si-a adus aminte de cat de zombi suntem impreuna. azi am plans de bucurie. azi iubesc tot ceea ce fac si sunt.
stii cum e sa obosesti de atata frumos? sa te franga fiecare zi, dar sa te trezesti nou si curat dimineata?
azi am capatat o noua familie, mi s-a spus "te iubesc" de cateva zeci de ori si am raspuns la randul meu cu imbratisari si zambete. tinerii cu care lucrez imi aduc minuni in fiecare zi prin gesturi si cuvinte frumoase. e impresionant cum se pot atasa de un zambet daruit la momentul potrivit, de o mana intinsa, de o secunda de disponibilitate din partea mea. plec de la ei cu impliniri infinite care am impresia ca ma vor asterne toata viata, indiferent cat va dura jobul asta.
azi am baut un ceai fierbinte de fructe. azi mica mea si-a adus aminte de cat de zombi suntem impreuna. azi am plans de bucurie. azi iubesc tot ceea ce fac si sunt.
stii cum e sa obosesti de atata frumos? sa te franga fiecare zi, dar sa te trezesti nou si curat dimineata?
sâmbătă, septembrie 22
am tot
am 27 de ani si cateva zile... m-am petrecut ca in povesti, zile si nopti la rand cu oameni frumosi si foarte aproape de sufletul meu. ca da fiecare data, tocmai imperfectiunea lucrurilor face ca viata sa-mi para completa... m-am hranit cu un dor nebun de Cineva-ul meu si am reusit ca lipsa lui sa nu-mi fie gol si disperare.
am obtinut intr-un timp record jobul acela mult visat despre care scriam mai jos. cand vrei si faci ceva in sensul corect, se petrec lucruri magice :p. lucrez de doua saptamani in cadrul unei organizatii umanitare si in fiecare zi mi se arata ca viata e mult mai mult decat credeam, decat pare la prima vedere. fac ce-mi place, cu impliniri infinite de fiecare zi, cu emotie la propriu si cu bucurie.
ma schimb in ceea ce stiu ca trebuie sa fiu si faptul ca simt ca sunt pe drumul meu, ma linisteste. cu pasi marunti, ajung departe, acolo unde intr-un fel am stiut dintotdeauna ca voi ajunge. e bine cand iti faci planuri, dar sa fie sincere. mie incepe sa mi se contureze tabloul vietii :) multumesc in fiecare seara pentru asta.
te iubesc.
am obtinut intr-un timp record jobul acela mult visat despre care scriam mai jos. cand vrei si faci ceva in sensul corect, se petrec lucruri magice :p. lucrez de doua saptamani in cadrul unei organizatii umanitare si in fiecare zi mi se arata ca viata e mult mai mult decat credeam, decat pare la prima vedere. fac ce-mi place, cu impliniri infinite de fiecare zi, cu emotie la propriu si cu bucurie.
ma schimb in ceea ce stiu ca trebuie sa fiu si faptul ca simt ca sunt pe drumul meu, ma linisteste. cu pasi marunti, ajung departe, acolo unde intr-un fel am stiut dintotdeauna ca voi ajunge. e bine cand iti faci planuri, dar sa fie sincere. mie incepe sa mi se contureze tabloul vietii :) multumesc in fiecare seara pentru asta.
te iubesc.
luni, septembrie 17
viitorul nu suna deloc
am invatat de curand o lectie... viitorul nu suna bine sau rau. nu suna deloc. ne suna in creiere si-n suflete in dorinte si pulsiuni, in pretentii de la Sine si asteptari, false - in masura in care nu avem nimic concret pe care sa putem demonstra vreo probabilitate....
viitorul nu exista decat in ego-ul nostru. tot ceea ce Este, e aici si acum. si de aceea nu e bine sa promiti nimic cand stii ca nu stii daca si cu parca. nu e bine sa-ti doresti nimic, ca maine ploua sau e soare si caramida va cadea oricum. nu e ok sa te hranesti din iluziile astea ale mintii pentru ca dupa asta sa dai loc la mea culpe, la regrete, la dezamagiri si iertari. cel mai sanatos e sa fii Prezent.
te iubesc, la timpul prezent continuu.
viitorul nu exista decat in ego-ul nostru. tot ceea ce Este, e aici si acum. si de aceea nu e bine sa promiti nimic cand stii ca nu stii daca si cu parca. nu e bine sa-ti doresti nimic, ca maine ploua sau e soare si caramida va cadea oricum. nu e ok sa te hranesti din iluziile astea ale mintii pentru ca dupa asta sa dai loc la mea culpe, la regrete, la dezamagiri si iertari. cel mai sanatos e sa fii Prezent.
te iubesc, la timpul prezent continuu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)