joi, februarie 2

intr-o zi

...o sa dispar. fara nici o explicatie... am mai facut-o si ce libera si bine m-am simtit! mi-e dor de starea aceea de eliberare, simt ca in curand ma voi detasa cumplit de toate si le voi aranja pe categorii si culori in sertarase inchise cu lacate mari. presimt ca nici nu vei realiza cat de putin vor mai conta atunci toate... cum vor pica in derizoriu orele si gandurile, si tu, si voi, odata cu ele.

cand eram mica faceam castele din lego. adevarate inginerii. munceam cu zilele la o constructie si pe masura ce se inalta o consideram proiectul vietii mele. pana la un punct. cam pe la jumatatea procesului, realizam cata bucurie si eliberare ma va inunda cand voi strica totul, brusc si fara regrete. si ce minunat va fi sa respir aerul curat al inceputului. cu toate astea, niciodata nu abandonam constructia la jumatate. realizam ciclul complet al creatiei si distrugerii. ei bine, cam asa mi se intampla si cu tine.

cresc si cresti in mine minunatii. ma voi abandona in asta, pana la un moment dat cand voi abandona totul intr-o secunda. intr-o clipire. atunci cand nu va mai conta nici bucuria pasilor facuti spre infinit, nici durerea pierderii.

deocamdata stagnez. ma mai gandesc daca pun flori la geam.

Niciun comentariu: