nu stiu ce-mi veni sa ma gandesc la lucrurile care pareau imposibile in viata mea si pe care mi le-am dorit posibile... le-am dorit cu totul si am dat totul, am cazut, m-am julit, m-am umplut, m-am golit, am dat orice, m-am pus pe mine in slujba imposibilului pe care mi-l doream posibil...
si lupta asta pentru a schimba lumea, pentru a implini un vis ireal, incercarea asta fantastica de a transforma totul dupa cum ti se pare ca vrei, ca meriti, ca se poate... este coplesitoare si la un moment dat....imposibilul castiga. iti da lectia vietii si iti arata ca ceea ce nu este sa se intample nu se va intampla, chiar cu pretul vietii tale. indiferent cat dai, cate pui la bataie, lucrurile imposibile raman asa. si te resemnezi in posibilitati. in ceea ce se poate petrece, chiar daca nu e cum doreai. te resemnezi in realitate, pentru ca visul uneori te depaseste.
e crunt. e crunta neputinta si despre asta am mai scris. e crunta resemnarea si niciodata nu mi-a placut in postura asta. si nu mi-a placut nici de oamenii a caror resemnare devine stil de viata constant si reiese din chiar fizionomia lor... e trist. e crunt. si mi se pare ca meritam mai mult ca oameni pe pamant....neresemnarea mea m-a facut sa distrug sau sa implinesc lucruri marete... si totusi niciodata imposibilul nu s-a produs.
nu stiu ce sa zic... poate ca asta inseamna viata, lupta intre real si ideal, intre posibil si imposibil, incercarea perpetua de a te depasi si de a nu-ti accepta neputinta si limitele...sau dimpotriva: viata e resemnare si asteptare a unei vieti de dincolo unde poate lucrurile stau altfel?
mi-as dori uneori sa ma rup in doua si sa traiesc numai in realitate fara vise si ganduri, fara sperante si idealuri, fara inteligenta asta care macina si diseaca orice sentiment, orice actiune, orice... mi-ar placea sa ma desprind de mine cea care traieste si in interior... si sa ma complac in exteriorul pe care il infrunt zilnic. ar fi simplu.
ar fi la fel de simplu daca totul ar fi asa cum gandesc, asa cum visez eu, asa cum proiectez in adancul meu. si nimeni si nimic din exterior sa nu existe decat prin puterea gandului si al simtirii mele. ar fi simplu.
din pacate... sau din fericire, dimensiunile astea doua se intrepatrund si uneori isi dau mana cu succes, alteori nu... cert este ca obosesc fiinta in intregul ei. eu asa ma simt, plictisita de realitatea mea, obosita de idealurile si visele mele, coplesita de lupta dintre ele. dar merg din inertie mai departe... inapoi nu am unde.
joi, decembrie 10
marți, decembrie 8
ruga de atunci, ruga de acum
Doamne Dumnezeul meu, al nostru, al tuturor… fii bun cu cei ce îndură şi absorb greşelile altora, durerile aproapelui şi du-i pe ei la slava Ta, adu-i în lumina din care au venit, dă-le putere şi har să fie aproape de Tine şi de lucrarea Ta.
Iartă Doamne greşeala pământească şi neştiinţa umilului păcătos… ne întoarcem toţi ca fii rătăcitori în Casa Ta atunci când ne este greu şi iartă nepăsarea de a nu fi venit şi altădată….
Ocroteşte şi acoperă cu braţul Tău pe aceia care sunt în teamă şi durere. Iubeşte-i, întăreşte-i, veghează-le paşii şi nu le lua Speranţa…
Doamne… noi nu te vedem, ridicăm mâna spre Cer şi cerem socoteală, şi cerem ajutor, cerem dreptate şi milă, cerem explicaţie la ce este de neînţeles, cerem…. ne cerem înapoi atunci când suntem pierduţi…. deşi Tu mereu eşti cu noi şi niciodată nu ne-ai părăsit…. iartă-ne orbirea….
Dumnezeule…. neputinţa ne readuce aminte că nu suntem dumnezei pe Pământ, că Tu eşti cel care judecă şi acţionează în lume şi-n suflete… neputinţa ne face să credem din nou, de fiecare dată, şi să ne îndreptăm ochii spre Cer. Ne facem mici în faţa lucrării Tale şi în nimicnicia noastră singura Speranţă eşti Tu, unica.
Păcat, păcat că pentru mulţi eşti „ultimă instanţă”…. când de fapt de la Tine pornesc şi în Tine se opresc toate…. eşti peste tot, mereu şi noi prea mici….
Doamne… iartă!
Iartă Doamne greşeala pământească şi neştiinţa umilului păcătos… ne întoarcem toţi ca fii rătăcitori în Casa Ta atunci când ne este greu şi iartă nepăsarea de a nu fi venit şi altădată….
Ocroteşte şi acoperă cu braţul Tău pe aceia care sunt în teamă şi durere. Iubeşte-i, întăreşte-i, veghează-le paşii şi nu le lua Speranţa…
Doamne… noi nu te vedem, ridicăm mâna spre Cer şi cerem socoteală, şi cerem ajutor, cerem dreptate şi milă, cerem explicaţie la ce este de neînţeles, cerem…. ne cerem înapoi atunci când suntem pierduţi…. deşi Tu mereu eşti cu noi şi niciodată nu ne-ai părăsit…. iartă-ne orbirea….
Dumnezeule…. neputinţa ne readuce aminte că nu suntem dumnezei pe Pământ, că Tu eşti cel care judecă şi acţionează în lume şi-n suflete… neputinţa ne face să credem din nou, de fiecare dată, şi să ne îndreptăm ochii spre Cer. Ne facem mici în faţa lucrării Tale şi în nimicnicia noastră singura Speranţă eşti Tu, unica.
Păcat, păcat că pentru mulţi eşti „ultimă instanţă”…. când de fapt de la Tine pornesc şi în Tine se opresc toate…. eşti peste tot, mereu şi noi prea mici….
Doamne… iartă!
dragostea mea - desen animat
fantastic de naiv si de frumos si de adevarat este videoclipul asta... si eu mi-am imaginat dragostea de atatea ori in desene animate... si cum se plasmuieste din nimic totul si se reintoarce in nimic... la fel ca plastilina aia colorata din imagini...
ascult muzici bune si triste. urasc mult si iubesc mult. e criminal aproape sa te zbati zilnic intre aceste doua extreme. dar sunt ale mele.
am fost la BCU si mesele sunt verzi ca peretele meu din camera. in fata usii de la intrare am gasit un pachet de Davidoff gol... citesc pentru scoala, scriu pentru mine si ascult muzica pentru... dorurile mele.
e bine sa te intorci la visare si dor abstract. intotdeauna mi-a fost mai comod si mai linistitor asa. visul nu mi-l poate lua nimeni. si cred ca atat mi-a mai ramas. restul e scrum.
luni, decembrie 7
Mos Nicolae!
A venit si Mosul cu liniste si singuratate... o singuratate necesara si dureroasa, benefica si dulce in acelasi timp... Mi-a adus Mosul exact ce aveam nevoie si ce stie el de la Dumnezeu ca ma poate face sa redevin eu: momente cu mine, singuratate la geam si plinatate cereasca. Golul meu ramane gol dar eu trebuie sa merg mai departe.
Imi doresc de la Mosul al mai mare...Craciun, aceeasi singuratate in care sa ma regasesc pentru ca ma caut demult si ma simt pierduta si risipita. Imi doresc sanatate si har pentru toti cei care m-au inconjurat. Imi doresc tot ce nu am putut oferi sa li se intample. Imi doresc tot ceea ce pot oferi sa am cui si sa ma simt bine cu mine facand asta. Imi doresc Mosule... sa fiu eu din nou.
Iti multumesc Mosule Nicolae ca mi-ai oferit un inceput la final de drum cu gropi.
luni, noiembrie 9
ne simtim uneori incatusati, prinsi in corsete de gheare care zgarie si dor. simtim cum durerea zvacneste si improsca cu sange si intuneric, cum frica ne arunca in hauri fara fund. ne simtim singuri si coplesiti. disperati si neputinciosi. vinovati si robi ai propriilor noastre limite umane. ne simtim mici si parasiti.
...in toate astea imi doresc aripi, aripi nu pentru mine, caci nu le am, aripi care sa vina de Sus si sa imbratiseze pamantul cu tot noroiul din el. aripi care sa stranga inimi si sa adune praful din minti si suflete.
aripi de ingeri care sa incalzeasca si sa intretina flacara sperantei ce lipseste. aripi care sa topeasca gheata si sa aprinda credinta in Maine in fiecare dintre noi. aripi...
care sa ne ia in brate, sa ne ofere viata inapoi, sa ne-o arate in modul acela in care ne placea odata si stiam sa o vedem. aripi albe si moi care sa ne faca sa cadem pe cald.
imi doresc... sa fiu mai mult decat sunt. sa fiu aripi pentru cei de langa mine si sa am si eu perechea mea de brate in care sa ma afund...
am visat ingeri. ei sunt aici printre noi.
vineri, noiembrie 6
Barabas
Aud un glas si vad o cruce
Eli, eli lama sabahtami
Si ma intreb unde-i dreptatea
De ce in locul meu Iisus?
R: Dar m-am suit pe Golgota
Si l-am vazut cum murea iertand
El, fiul omului
Nu, nu se poate
Cununa de spini, in cuie batut
Nu se poate, o nu, nu, nu
Eu, eu Barabas
Ar fi trebuit sa mor in locul lui
2. Pilat m-a scos din inchisoare
Achedalma era tot pamantul
Treizeci de arginti mi-a pus in punga
Si m-a asemanat cu Iuda
3. Ma simt mereu patat de sange
Si noaptea grea ma impresoara
As vrea sa plec, sa fug departe
De lume sa nu fiu stiut
Eli, eli lama sabahtami
Si ma intreb unde-i dreptatea
De ce in locul meu Iisus?
R: Dar m-am suit pe Golgota
Si l-am vazut cum murea iertand
El, fiul omului
Nu, nu se poate
Cununa de spini, in cuie batut
Nu se poate, o nu, nu, nu
Eu, eu Barabas
Ar fi trebuit sa mor in locul lui
2. Pilat m-a scos din inchisoare
Achedalma era tot pamantul
Treizeci de arginti mi-a pus in punga
Si m-a asemanat cu Iuda
3. Ma simt mereu patat de sange
Si noaptea grea ma impresoara
As vrea sa plec, sa fug departe
De lume sa nu fiu stiut
joi, octombrie 15
eu cu mine...
mi-e atat de greu cand raman doar eu cu mine... si nu pentru ca nu-mi place de cine sunt, sau pentru ca ma urasc... ci pentru ca nu am cu cine sa ma impart, sa impart universul... visul. ma gandesc uneori daca teama mea de singuratate e ceva tipic femeiesc, sau tipic mie...?
eu cred ca femeia e facuta prin natura ei sa imparta, sa se imparta, sa dea din fiinta ei ce are mai bun sau mai rau dar sa se ofere mereu, perpetuu caci altfel nu se intregeste... orice conteaza si orice este sentiment se masoara in oferirea pe un altar suprem si primirea in suflet a tot, a orice...
ma uit la exemple feminine din viata mea sau a altora... si cele care raman singure, intr-un fel sau altul, se pierd, se dezintegreaza, devin opace si parca inutile pe pamant... si cred ca pentru o femeie singuratatea de orice fel este o boala fatala. pentru ca jertfa si daruirea sunt in natura unei femei, si cand viata sau cineva ii rapeste acest dar, cand nu mai are cui, femeia nu mai poate fi decat o frunza moarta calcata de ploaie...
e trist ca... niciodata nu e numai vina ei.
e trist ca... uneori nu mai poti umple goluri.
nu cred in zicala ca "nimeni nu e de neinlocuit"... toti suntem unici, si deci nimeni nu poate inlocui pe nimeni. nu poate trai in locul lui. nu poate sterge amintirea. nu poate fi in singuratatea celuilalt. oare viata e un fel de a ne aduce laolalta singuratatile? oare dragostea e un fel de a ne intrepatrunde golurile, pentru a le mari si cu jumatatea celuilalt care ti-a intersectat propriul gol... si de fiecare data cand se termina, singuratatea nu poate fi decat mai mare... mai intensa, mai adanca decat toate celelalte de pana atunci...
pana cand? pana la eterna singuratate cand privim de Sus?
eu cred ca femeia e facuta prin natura ei sa imparta, sa se imparta, sa dea din fiinta ei ce are mai bun sau mai rau dar sa se ofere mereu, perpetuu caci altfel nu se intregeste... orice conteaza si orice este sentiment se masoara in oferirea pe un altar suprem si primirea in suflet a tot, a orice...
ma uit la exemple feminine din viata mea sau a altora... si cele care raman singure, intr-un fel sau altul, se pierd, se dezintegreaza, devin opace si parca inutile pe pamant... si cred ca pentru o femeie singuratatea de orice fel este o boala fatala. pentru ca jertfa si daruirea sunt in natura unei femei, si cand viata sau cineva ii rapeste acest dar, cand nu mai are cui, femeia nu mai poate fi decat o frunza moarta calcata de ploaie...
e trist ca... niciodata nu e numai vina ei.
e trist ca... uneori nu mai poti umple goluri.
nu cred in zicala ca "nimeni nu e de neinlocuit"... toti suntem unici, si deci nimeni nu poate inlocui pe nimeni. nu poate trai in locul lui. nu poate sterge amintirea. nu poate fi in singuratatea celuilalt. oare viata e un fel de a ne aduce laolalta singuratatile? oare dragostea e un fel de a ne intrepatrunde golurile, pentru a le mari si cu jumatatea celuilalt care ti-a intersectat propriul gol... si de fiecare data cand se termina, singuratatea nu poate fi decat mai mare... mai intensa, mai adanca decat toate celelalte de pana atunci...
pana cand? pana la eterna singuratate cand privim de Sus?
miercuri, octombrie 14
imi pare rau ca nu a fost ca intr-un vis... cu happy end. dar pot vedea totusi happyendul cerebral din tot ce-a fost si a ramas. ma ridic cum pot si merg mai departe, cu aceleasi vise si dorinte de cand ma stiu. ma intreb daca oamenii pot fi oameni dupa ce s-au cunoscut mai mult, sau apropierea naste limite de comunicare si pe planuri neutre chiar...ma intreb daca realitatea ne-a jucat o festa, sau daca noi am jucat realitatii o festa care ne-a mers... un timp. ma intreb daca va fi mai bine asa pentru mine, pentru tine.
mi s-a spus la un moment dat ca un lucru daca nu se intampla asa cum imi doresc... este posibil sa nu fi trebuit sa se intample de fapt... undeva acolo sus cineva stie de ce se petrec lucrurile intr-un fel si nu altfel...
si eu ma incred in Dumnezeu. si in mine.
doare tot. ma dor eu pe mine. ma dori tu. au fost prea multe si au durut prea mult, ma lupt cu toate sa ies la o suprafata care sa nu ma sufoce. nu urasc si mi-ar placea sa nu fiu urata pentru nimic. nu judec si mi-ar placea sa nu fiu judecata pentru ce sunt si cat pot.
vreau doar sa nu-mi mai planga toata fiinta si sa pot... candva, sa mai simt...
mi s-a spus la un moment dat ca un lucru daca nu se intampla asa cum imi doresc... este posibil sa nu fi trebuit sa se intample de fapt... undeva acolo sus cineva stie de ce se petrec lucrurile intr-un fel si nu altfel...
si eu ma incred in Dumnezeu. si in mine.
doare tot. ma dor eu pe mine. ma dori tu. au fost prea multe si au durut prea mult, ma lupt cu toate sa ies la o suprafata care sa nu ma sufoce. nu urasc si mi-ar placea sa nu fiu urata pentru nimic. nu judec si mi-ar placea sa nu fiu judecata pentru ce sunt si cat pot.
vreau doar sa nu-mi mai planga toata fiinta si sa pot... candva, sa mai simt...
duminică, august 9
Declaratia de la Praga
Semnati pentru memoria lor... daca nu pentru altceva...
http://praguedeclaration.org/
http://praguedeclaration.org/
duminică, iulie 5
te iubesc cu mila si cu groaza...
Acum sunt mai pustiu ca totdeauna
De cand ma simt tot mai bogat de tine
Si-mi stau pe tample soarele si luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.
Si uite n-are cine sa ne-ajute
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale.
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie.
Prin gari descreierate accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca sa te apropii si ca sa te sperii.
Jur imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parinti in spate
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate.
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie.
Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii
In podul palmei daca iau nisipul
Simt un inel jucandu-se de-a mirii.
I-aud prin batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon si nume de regina.
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie.
De cand ma simt tot mai bogat de tine
Si-mi stau pe tample soarele si luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.
Si uite n-are cine sa ne-ajute
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale.
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie.
Prin gari descreierate accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca sa te apropii si ca sa te sperii.
Jur imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parinti in spate
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate.
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie.
Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii
In podul palmei daca iau nisipul
Simt un inel jucandu-se de-a mirii.
I-aud prin batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon si nume de regina.
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)