ma simt de parca luminita de la capatul tunelului s-a inegrit si mi se intrezareste ca o gaura neagra... care urmeaza sa ma absoarba... sa nu mai fiu deloc, sa nu mai fie nimic. simt ca orice pilon de rezistenta, oricat de firav s-a inmuiat si ca... nu mai am de ce sa ma agat. si undeva, dincolo de vointa si optimismul meu, lucrurile merg dintr-o alta inertie spre... negru adanc.
da, starea mea interioara depinde numai de mine... adica, pot fi tembel de fericita ca nu am bani de o cartela de metrou sau ... cumplit de linistita ca bunica e in spital. sau pot gasi sa ma bucur de o frunza in trecerea clipelor si sa-mi spun eu mie ca e bine. si totusi.
sunt unele lucruri care nu mai depind de noi. si eu nu pot sa fac abstractie de ele de parca n-ar exista. ma framanta. si ma chinuie gandul ca nu le pot impartasi nimanui. cand impartasesti parca mai lasi jos, in drum, din scrijelirile sortii... dar cand n-ai cum, sau cui... parca apasa de doua ori mai mult. si nici macar pe blogul asta nu mai pot scrie din marile adancuri ale fiintei mele. tocmai pentru ca sunt citita...
si nu. nu e toamna de vina. nici vreo depresie. nici dragostea. e pur si simplu. un gand ratacit care s-a gandit sa poposeasca pe bancuta inimii mele. sper sa nu stea mult...
marți, septembrie 14
luni, septembrie 13
urari
tocmai am fost felicitata de ziua mea.... ca sa se asigure ca e primul care imi zice! si da. daca e pe-asa, decretez deschisa Ziua Mea, de luni asa, pana duminica. nu 3 zile ca-n povesti, nu o zi, nu... o saptamana cred ca-mi ajunge, daca nu ma dilat tot anul. ca oricum sarbatoarea consta in "a vrea" si atat.
multumesc pentru zambetul oferit, si pentru bataia de inima ce mi-a tresarit la urarea asta, venita asa... pur si simplu, brusc si dragut!
25...e rotund? sau doar jumate de rotund? habar n-am. dar e frumos. incerc sa nu-mi aduc aminte de cate visam pe la 14 ani ca voi fi si voi face pana acum. cam jumatate le-am atins. unele le-am dat la o parte. restul... nu am ajuns inca acolo. viata parea mai simpla la 14 ani. de aici, privind inapoi, uneori mi se pare ca am obosit... si ca trebuie sa trag aer in piept inainte sa pasesc. inainte alergam fara pregatiri...
dar mi-e bine. sunt bine. sunt frumoasa. si azi mi-am cumparat eu mie cadou un ghiozdan cu ursulet de plus. deci... clar e frumos la 25 de ani!
multumesc pentru zambetul oferit, si pentru bataia de inima ce mi-a tresarit la urarea asta, venita asa... pur si simplu, brusc si dragut!
25...e rotund? sau doar jumate de rotund? habar n-am. dar e frumos. incerc sa nu-mi aduc aminte de cate visam pe la 14 ani ca voi fi si voi face pana acum. cam jumatate le-am atins. unele le-am dat la o parte. restul... nu am ajuns inca acolo. viata parea mai simpla la 14 ani. de aici, privind inapoi, uneori mi se pare ca am obosit... si ca trebuie sa trag aer in piept inainte sa pasesc. inainte alergam fara pregatiri...
dar mi-e bine. sunt bine. sunt frumoasa. si azi mi-am cumparat eu mie cadou un ghiozdan cu ursulet de plus. deci... clar e frumos la 25 de ani!
prima nunta
o buna prietena de-a mea a facut pasul ieri... am plans impresionata de... trecere vremurilor si a vremii, de cursul firesc (?) al iubirilor posibile, de minunata lor poveste de dragoste...
am cunoscut-o acum aproape 5 ani cand mi-a cerut un sfat intr-o sala goala de curs... si lacrimi ii curgeau pe obraz. era trista, o tristete cum rar vezi, care te cutremura in profunzimea ei si te face sa te simti mic, neputincios...
si Dumnezeu a avut pregatit pentru ea o cale frumoasa, ascendenta, care a adus-o Aici, Acum. un om minunat i-a pasit alaturi si sunt fericiti, acea fericire si iubire spre care tanjim toti, despre care scriem ca frustratii pe bloguri fara sa o fi trait, sau traind-o pasager, de prosti ce suntem. i-a oferit acea dragoste libera, nestrapunsa de nimicuri ridicate la rang de probleme existentiale. acea dragoste reala, posibila, la care unii doar viseaza. si eu cred in ei, in legamantul lor, in fericirea lor, mi-e ciudat sa le-o doresc, pentru ca o au deja si sunt sigura pana la cer si inapoi ca o vor mentine.
e prima.... prima mea prietena care face pasul asta. si ma bucur de parca mi s-a intamplat mie! va iubesc Mirii mei din septembrie!
am cunoscut-o acum aproape 5 ani cand mi-a cerut un sfat intr-o sala goala de curs... si lacrimi ii curgeau pe obraz. era trista, o tristete cum rar vezi, care te cutremura in profunzimea ei si te face sa te simti mic, neputincios...
si Dumnezeu a avut pregatit pentru ea o cale frumoasa, ascendenta, care a adus-o Aici, Acum. un om minunat i-a pasit alaturi si sunt fericiti, acea fericire si iubire spre care tanjim toti, despre care scriem ca frustratii pe bloguri fara sa o fi trait, sau traind-o pasager, de prosti ce suntem. i-a oferit acea dragoste libera, nestrapunsa de nimicuri ridicate la rang de probleme existentiale. acea dragoste reala, posibila, la care unii doar viseaza. si eu cred in ei, in legamantul lor, in fericirea lor, mi-e ciudat sa le-o doresc, pentru ca o au deja si sunt sigura pana la cer si inapoi ca o vor mentine.
e prima.... prima mea prietena care face pasul asta. si ma bucur de parca mi s-a intamplat mie! va iubesc Mirii mei din septembrie!
vineri, septembrie 10
mahala!
bravos natiune, halal sa-ti fie!
sunt unii pe niste bloguri care se baga in seama total pe langa posturile titularilor de blog. sunt o categorie aparte, cu motz si colti ascutiti, monocotiledonati cu staif ai blogosferei care confunda uneori (deseori) blogul cuiva cu vreo categorie de forum social (si nu numai). cate aberatii mi-a fost dat sa vad...
e trist, sunt oameni singuri pe planeta sau prea inconjurati de "petale" trecatoare care le gadila erectia intelectuala si ii fac sa-si verse sevele prin toate colturile (aparent si initial) intime ale altor blogeri.
categorii:
- bloguri jurnal de bord: unde oamenii isi varsa dilemele existentiale si clipele traite sau dorite - foarte bine, de ce trebuie sa intrii si sa judeci? sa o dai cotita ca la Ploiesti si sa improsti cu noroi? de amuzament? amuzamentul cui? sunt site-uri de bancuri si forumuri specializate pentru amuzament si plictiseala.
- bloguri de literatura: pai daca omul isi posteaza creatiile literare, faceti domne' diferenta intre personaj si autor si uneori identitatea de dincolo de blog. si daca dai un feedback da-l intr-o oarecare limita de critica constructiva, cu folos. daca nu-ti place, mergi mai departe, e loc pentru toti sub soare, si umbra cat cuprinde deasemenea.
- blogul filozofic-moral-social: unde da, e loc de comentat cat curpinde pe diverse teme. unde ar fi corect sa nu te iei de om, ci de problema expusa, sa isti o polemica civilizata.
pana la urma e vorba de respect. si de libertatea de exprimare care ar trebui sa bage frana in fata libertatii de exprimare a celuilalt. credeam ca blogosfera asta e un spatiu virtual in care ne intalnim unii cu altii in chestii comune, in care aflam, povestim, ne (auto)confirmam reciproc. nu un prilej de dating, de misto gratuit, de hai sa vedem cine e mai mare, mai tare, mai lung, mai multilateral dezvoltat, mai atoatecunoscator.
... ma opresc aici. pentru moment.
sunt unii pe niste bloguri care se baga in seama total pe langa posturile titularilor de blog. sunt o categorie aparte, cu motz si colti ascutiti, monocotiledonati cu staif ai blogosferei care confunda uneori (deseori) blogul cuiva cu vreo categorie de forum social (si nu numai). cate aberatii mi-a fost dat sa vad...
e trist, sunt oameni singuri pe planeta sau prea inconjurati de "petale" trecatoare care le gadila erectia intelectuala si ii fac sa-si verse sevele prin toate colturile (aparent si initial) intime ale altor blogeri.
categorii:
- bloguri jurnal de bord: unde oamenii isi varsa dilemele existentiale si clipele traite sau dorite - foarte bine, de ce trebuie sa intrii si sa judeci? sa o dai cotita ca la Ploiesti si sa improsti cu noroi? de amuzament? amuzamentul cui? sunt site-uri de bancuri si forumuri specializate pentru amuzament si plictiseala.
- bloguri de literatura: pai daca omul isi posteaza creatiile literare, faceti domne' diferenta intre personaj si autor si uneori identitatea de dincolo de blog. si daca dai un feedback da-l intr-o oarecare limita de critica constructiva, cu folos. daca nu-ti place, mergi mai departe, e loc pentru toti sub soare, si umbra cat cuprinde deasemenea.
- blogul filozofic-moral-social: unde da, e loc de comentat cat curpinde pe diverse teme. unde ar fi corect sa nu te iei de om, ci de problema expusa, sa isti o polemica civilizata.
pana la urma e vorba de respect. si de libertatea de exprimare care ar trebui sa bage frana in fata libertatii de exprimare a celuilalt. credeam ca blogosfera asta e un spatiu virtual in care ne intalnim unii cu altii in chestii comune, in care aflam, povestim, ne (auto)confirmam reciproc. nu un prilej de dating, de misto gratuit, de hai sa vedem cine e mai mare, mai tare, mai lung, mai multilateral dezvoltat, mai atoatecunoscator.
... ma opresc aici. pentru moment.
luni, septembrie 6
PLAGIAT!
acest domn, http://sorinmario.blogspot.com/ care are si tupeul sa ma comenteze... are doua articole de-ale mele pe blogul lui, fara sa precizeze sursa. la cate de "minunat" scrie stimabilul, sunt sigura ca la o analiza mai amanuntita vom gasi ca si celelalte articole din arhiva lui apartin cine stie cui!
trist. deloc politicos. si... nu mai zic nimic! sa vina Zorro sa-i dea cateva nuielushe...
si atat de stupid ca vine sa comenteze tocmai blogul plagiat.... ooooof.
trist. deloc politicos. si... nu mai zic nimic! sa vina Zorro sa-i dea cateva nuielushe...
si atat de stupid ca vine sa comenteze tocmai blogul plagiat.... ooooof.
sa simti si sa nu...
tu poti sa simti ceva si sa incerci sa nu simti? iti reuseste? eu cand simt ceva, simt, si nu ma pot abtine, ba mai mult, pot face gafe strigand in gura mare, sau pot intra in depresii tinand in mine, fara sa anunt pe nimeni ce se infiripa in sufletul meu. pana cand? pana cand explodez, si tot desenez pe casa poporului ce-i in sufletul meu.
poti sa nu spui ce simti? sa pui ratiunea inainte de toate si sa te abtii? poti. pentru o perioada. perioada in care ori te resemnezi, daca detii o forta aparte, ori te spulberi. in ambele cazuri insa iei o decizie. ar fi bine si corect sa fie asumata pana la capat. uneori in calatoria asta a asumarii mai calcam stramb. alteori ne pierdem si nu mai stim de unde am pornit de fapt. e complicat. dar nu imposibil.
eu am reusit de cateva ori din forma sa creez fond. adica din diferite ratiuni sa-mi ingradesc sentimentele, pana am ajuns sa nu le mai am. sau sa fie atat de bine ascunse incat, nici eu sa nu le mai pot aduce la suprafata, decat cu greu. si cand ieseau totusi la iveala, mai intense ca niciodata... erau flacari mari stinse brusc, si cenusa e dureroasa de fiecare data...
insa... oricat de complicata ar fi lupta asta dintre ratiune si simtire, intotdeauna fondul invinge, daca este real, autentic, puternic. de neclintit. intotdeauna. daca nu... n-a fost sa fie. cineva a facut o alegere si si-a asumat-o pana la capat. daca a reusit inseamna ca a fost alegerea corecta, demna. pana la urma... atunci cand alegem gresit, lucrurile nu pot merge bine decat o perioada. pana la urma adevarul din noi, din celalalt, iese la iveala. sau ceva... o mana invizibila te (re)aduce pe drumul cel bun. cel bun pentru tine, dincolo de tine... chiar daca uneori tu nu il vezi bun de la inceput.
de fapt cand simt... simt. si nici macar eu nu pot nega asta. cui? de ce?
poti sa nu spui ce simti? sa pui ratiunea inainte de toate si sa te abtii? poti. pentru o perioada. perioada in care ori te resemnezi, daca detii o forta aparte, ori te spulberi. in ambele cazuri insa iei o decizie. ar fi bine si corect sa fie asumata pana la capat. uneori in calatoria asta a asumarii mai calcam stramb. alteori ne pierdem si nu mai stim de unde am pornit de fapt. e complicat. dar nu imposibil.
eu am reusit de cateva ori din forma sa creez fond. adica din diferite ratiuni sa-mi ingradesc sentimentele, pana am ajuns sa nu le mai am. sau sa fie atat de bine ascunse incat, nici eu sa nu le mai pot aduce la suprafata, decat cu greu. si cand ieseau totusi la iveala, mai intense ca niciodata... erau flacari mari stinse brusc, si cenusa e dureroasa de fiecare data...
insa... oricat de complicata ar fi lupta asta dintre ratiune si simtire, intotdeauna fondul invinge, daca este real, autentic, puternic. de neclintit. intotdeauna. daca nu... n-a fost sa fie. cineva a facut o alegere si si-a asumat-o pana la capat. daca a reusit inseamna ca a fost alegerea corecta, demna. pana la urma... atunci cand alegem gresit, lucrurile nu pot merge bine decat o perioada. pana la urma adevarul din noi, din celalalt, iese la iveala. sau ceva... o mana invizibila te (re)aduce pe drumul cel bun. cel bun pentru tine, dincolo de tine... chiar daca uneori tu nu il vezi bun de la inceput.
de fapt cand simt... simt. si nici macar eu nu pot nega asta. cui? de ce?
sâmbătă, septembrie 4
himere
e ciudat cum... uneori scriu ceva, postez, recitesc si parca a scris alta mana, nu a mea. ma minunez, si detasata complet, ma transpun intr-un cititor oarecare si nu-mi percep identitatea in propriile-mi randuri. scriu uneori dintr-o rasuflare, de parca o inspiratie supraomeneasca ma cuprinde, si pe cat de brusc imi expun trairile in randuri, la fel de rapid pierd contactul. la doar cateva minute nu-mi vine sa cred de unde au tasnit cuvintele de adineaori...
la fel de... bizar, mi se pare ca ajung sa ma exprim mai bine in scris decat vorbind. am uneori un blocaj fantastic in a exprima ce simt, ce gandesc, ce vreau, lucruri banale... insa in scris as stii foarte bine ce si cum trebuie sa gestionez gandul si realitatea. ma pierd?
mi-e dor sa scriu de mana. sa corespondez prin posta si sa ma uit curioasa in fiecare zi in cutia postala dupa scrisori din departari. am obosit sa tastez. si totusi o fac. ce-ar fi sa va trimit scrisori?
la fel de... bizar, mi se pare ca ajung sa ma exprim mai bine in scris decat vorbind. am uneori un blocaj fantastic in a exprima ce simt, ce gandesc, ce vreau, lucruri banale... insa in scris as stii foarte bine ce si cum trebuie sa gestionez gandul si realitatea. ma pierd?
mi-e dor sa scriu de mana. sa corespondez prin posta si sa ma uit curioasa in fiecare zi in cutia postala dupa scrisori din departari. am obosit sa tastez. si totusi o fac. ce-ar fi sa va trimit scrisori?
vineri, septembrie 3
...
am o prietena care se marita maine... si sunt atat de bucuroasa pentru ea ca-mi vine sa plang. si ii multumesc ca a fost langa mine intr-un fel aparte, in momente aparte.
in rest mi-e rau de mor, fizic. e ciudat cum uneori ai vrea sa faci atatea lucruri si ai mintea atat de zburdalnica, si corpul nu te ajuta. e crunt, cum neputinta fizica iti pune bariere la spirit.
in rest mi-e rau de mor, fizic. e ciudat cum uneori ai vrea sa faci atatea lucruri si ai mintea atat de zburdalnica, si corpul nu te ajuta. e crunt, cum neputinta fizica iti pune bariere la spirit.
joi, septembrie 2
insomnia
cum e sa faci dovlecei pane si cartofi prajiti la 2 noaptea?
ma doare capul de mor, am o presiune teribila in tample si somnul intarzie. e 3 jumate...
TREBUIE sa-mi iau cateva panze, imi zboara prin cap tablouri, stii ca le vad inainte... gata facute.
am visat azi la pranz, cand am atipit vreo ora pe proful de procedura penala, era in slipi la catedra si ne facea cunostinta cu o blonda, profa de inot.
am mancat pepene galben cu miere. nu-i rau.
nu mai inteleg nimic din ce mi se petrece. dar nu ma tulbur, mi-e bine.
multumesc azi lui eueu ca m-a scos la plimbarica si suc, ca pe un copil traumatizat. ca am vorbit si am ras, si ne-am scaldat in primul soare de septembrie. si mi-a zis ca sunt frumoasa, si a dormit cu mine. si m-a pupat.
constat ca exista trenduri in blogosfera. sau nu stiu cum sa le numesc. dar putini sunt aia care nu au scris de venirea toamnei azi, ieri si alaltaieri, pe toate blogurile a venit toamna! la fel cum toti si-au scris concediile si dragostea pentru mare si nisip. acu' stiu ca in cateva luni o sa posteze toti de prima ninsoare, si de cadouri si de cat de minunat e sa fie craciun.... cat de previzibili suntem uneori... noi oamenii. asta nu ne face mai putin frumosi/urati. e pur si simplu o constatare....
ma doare capul de mor, am o presiune teribila in tample si somnul intarzie. e 3 jumate...
TREBUIE sa-mi iau cateva panze, imi zboara prin cap tablouri, stii ca le vad inainte... gata facute.
am visat azi la pranz, cand am atipit vreo ora pe proful de procedura penala, era in slipi la catedra si ne facea cunostinta cu o blonda, profa de inot.
am mancat pepene galben cu miere. nu-i rau.
nu mai inteleg nimic din ce mi se petrece. dar nu ma tulbur, mi-e bine.
multumesc azi lui eueu ca m-a scos la plimbarica si suc, ca pe un copil traumatizat. ca am vorbit si am ras, si ne-am scaldat in primul soare de septembrie. si mi-a zis ca sunt frumoasa, si a dormit cu mine. si m-a pupat.
constat ca exista trenduri in blogosfera. sau nu stiu cum sa le numesc. dar putini sunt aia care nu au scris de venirea toamnei azi, ieri si alaltaieri, pe toate blogurile a venit toamna! la fel cum toti si-au scris concediile si dragostea pentru mare si nisip. acu' stiu ca in cateva luni o sa posteze toti de prima ninsoare, si de cadouri si de cat de minunat e sa fie craciun.... cat de previzibili suntem uneori... noi oamenii. asta nu ne face mai putin frumosi/urati. e pur si simplu o constatare....
miercuri, septembrie 1
am o leapsa + premiu

1. imi place prajiturica aia, arata intr-un maaaare fel.
2. imi place ciulamaua pe care am facut-o zilele astea (mi-e cam foame).
3. imi place ca am cunoscut oameni frumosi in blogosfera asta (vorbesc in lista asta doar de ce-mi place, da?)
4. toamna.
5. ursul meu
6. maioneza
7. marea
8. verde
9. adevarul
10. de mine, ma iubesc!
am primit de la Ochelari de Ploaie si dau mai departe tuturor piticilor care imi trec pragul! trebuie sa scrieti de la cine ati primit, 10 lucruri care va plac.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


