sâmbătă, septembrie 4

himere

e ciudat cum... uneori scriu ceva, postez, recitesc si parca a scris alta mana, nu a mea. ma minunez, si detasata complet, ma transpun intr-un cititor oarecare si nu-mi percep identitatea in propriile-mi randuri. scriu uneori dintr-o rasuflare, de parca o inspiratie supraomeneasca ma cuprinde, si pe cat de brusc imi expun trairile in randuri, la fel de rapid pierd contactul. la doar cateva minute nu-mi vine sa cred de unde au tasnit cuvintele de adineaori...

la fel de... bizar, mi se pare ca ajung sa ma exprim mai bine in scris decat vorbind. am uneori un blocaj fantastic in a exprima ce simt, ce gandesc, ce vreau, lucruri banale... insa in scris as stii foarte bine ce si cum trebuie sa gestionez gandul si realitatea. ma pierd?

mi-e dor sa scriu de mana. sa corespondez prin posta si sa ma uit curioasa in fiecare zi in cutia postala dupa scrisori din departari. am obosit sa tastez. si totusi o fac. ce-ar fi sa va trimit scrisori?

9 comentarii:

Pauza De Tigara spunea...

Acum cativa ani buni locuiam in casuta mea de la tara si aveam o prietena la bucuresti, de fiecare data ne scriam scrisori era asa de frumos Asteptam cu nerabdare sa vina postarita sa imi aduca scrisorile numai ca pacat ca lucrurile s'au schimbat, sau dus si anii scrisorilor iar relatia noastra s'a indepartat.eh:-J

marrynusha spunea...

eu nu am prins generatia scrisorilo...cred ca sunt prea mica;))(20 de ani)..deci nu am primit scrisori de la nimeni:D

demo spunea...

baga adresa aici ca ma apuc sa-ti scriu! :) bine ai poposit la mine!

Kaos Moon spunea...

@Pauza de o tigara : si de ce n-ai ramas la tara?
@ The Shadow : ai arunca-o fara sa stii ce ai primit
@marrynusha : bai, uite asa a scapat un copac de prostia ta inocenta

demo spunea...

@K: ok, om mare.

Nymphetamine spunea...

Am avut acum vreo 5 ani ocazia sa plec in Franta, in urma unui schimb de exeprienta intre scoala mea si un liceu din Nimes. Pot sa spun cu bucurie ca sunt singura dintre participanti care inca mai pastreaza legatura cu corespondentii lor. Eu am avut corespondente 2 fete si, desi am adresa lor de internet, prefer sa tin legatura cu ele prin scrisori, iar ele sunt complet de acord. E minunat sa stii ca cineva, acolo departe, isi face putin timp sa-ti scrie niste ganduri pe o foaie.

demo spunea...

da, este minunat sa pastrezi acele senzatii autentice intacte, nealterate de vremuri si tehnologie...

Kaos Moon spunea...

bai, cand eram si io... eh... ce mai alergam acasa la mama la cutia de scrisori sa vad daca mi-a scris cineva ... acum cutia e tot la poarta, e ruginita, nu mai are capac si nu mai pune nimeni nimic in ea...

Nymphetamine spunea...

Eu i-am sugerat unui prieten bun, din alt oras insa, sa ne trimitem scrisori. SIncer, nu m-am asteptat la reactia lui: "ce-ai ma? esti mai de moda veche tu :))". Nu mi-a placut raspunsul, cum de asemenea nu-mi place ca multi oameni gandesc in acest fel.