vineri, septembrie 24

propuneri

"am facut propunerea intr-un moment de slabiciune... acum ma bucur ca ai refuzat"
"dar de ce ieri ai acceptat fara ezitare, si azi refuzi?"

.... hm. din aceste doua fraze ale aceluiasi domn constat ca:
1. nu pot fi acuzata de "intoarceri la 180grade" pentru ca domnul isi confirma propriile intoarceri. azi nu mi-ar fi facut propunerea, pentru ca azi n-ar mai fi avut momentul de slabiciune.
2. deci am anticipat bine, si cred ca intuitia mea feminina m-a facut sa refuz inainte sa-mi spuna ca de fapt... a facut o greseala ca m-a chemat, bla bla.
3. asa-s barbatii se uita numa' pe sub fuste, dar in oglinda deloc?
4. in momentul in care intuitia mea feminina ma va asigura de acuratetea gesturilor tale, poate voi avea un feedback fara ocolisuri, intoarceri, unul tare si pretios, pe masura actiunilor tale.
5. pana atunci mai e. sau deloc.

... si ma intreb la modul general. cand propunem ceva cuiva, cand intindem o mana sau ne expunem in orice fel, ar trebui sa o facem pana la capat, total, fara conditionari si fara chestii de genul "Piata Matache". si daca undeva adanc in sufletul nostru ceva ne spune ca nu-i bine cum actionam, ar trebui sa ascultam, sa NE ascultam si sa actionam O data, si bine, asumat. pici nasol cand iei inapoi ce ai dat, doar pentru ca... nu ai gandit de doua ori inainte sa faci o data, nu?

sunt satula de oameni care se clatina in simtire si gandire, si mai ales in actiuni. mi-e lehamite de "azi, te iubesc", maine "te urasc". nici macar nu e dureros. e obositor si atat. da.. toti avem momente de abandon, se accepta, se tolereaza, se iarta... dar cand asta devine un modus vivendi... e nedrept sa-i implici pe ceilalti in dezechilibrul tau.

Niciun comentariu: