joi, septembrie 30

ochii larg inchisi

la ce te gandesti cand asezi pleoapa peste pleoapa si ramai doar tu cu tine in linistea noptii... sau a zorilor care te-au gasit insingurat? atunci cand obosit sa fi, te prabusesti in cine stie ce asternut - irelevant oricum - si cauti sa te gasesti pe tine cel care esti de fapt?

eu... inchid ochii cu incetinitorul, imi reglez respiratia si ma cufund in propria-mi fiinta in cautare de sine... dau padurea la o parte ca sa-mi numar copacii si inspir adevarul. gol golut. asa cum este. nu asa cum imi place mie sa-l vad sau cum mi se arata cu degetul de catre altii.

uneori ma bucur, zambesc... impacata si fericita. ma gandesc la cate am reusit sa cuprind cu privirea, cu simtirea, cu tot ce sunt, in ziua ce-a trecut si ma umplu de culori si picaturi de lumina. alteori ma cert pentru cate am omis... de cele mai multe ori gresesc prin omisiune, nu prin actiune... sunt prea slaba sa actionez in vreun sens pozitiv sau negativ... dar cred ca esenta greselilor si neimplinirilor consta in Omisiune... de fapt.

si ajung sa protejez in spatele genelor mele impletite alegerile... caci ele da, sunt actiunile sau inactiunile dincolo de omisiuni, pe care le facem voit. de cele mai multe ori aleg sa sper... sa iert, sa iubesc mai mult cu fiecare clipa si sa ma ofer dulce ca sa pot gusta dulce...

e crunt atunci cand... ma gandesc la neputinta si stiu ca totusi ceva e de facut dar nu sunt eu omul care sa le implineasca. azi adorm cu gust amar la gandul ca nu am avut cuvinte, gesturi sau orice pentru un suflet trist. azi adorm fericita de cafeaua de dimineata alaturi de Mica mea si de imbratisarea mamei... azi, adorm mandra de mine, asa cu bune si rele, se compenseaza si-mi da cu plus. inchid lacatele zilei ce-a trecut in asteptarea lui mos ene... gandindu-ma la moarte... la viata... si la voi toti, dragii mei dragi.

Niciun comentariu: