sâmbătă, octombrie 2

fiica risipitoare

tata? iarta-ma... iarta-ma ca te-am risipit in fiecare barbat pe care l-am cunoscut... cautandu-te... cautand in el ceea ce mi-a ramas de la tine, ceea ce credeam ca ai fi putut fi tu sau ceea ce mi-as fi dorit sa fi... iarta-ma... ca mi-am proiectat neimplinirea de a te avea in palme murdare si suflete seci... nu meritai asta. iar ei sunt prea mici sa merite comparatia cu un om atat de bun cum ai fost tu... imposibil!

imposibil sa te gasesc... mi-e imposibil sa te caut acum. si nu-mi ramane decat sa astept... stiu ca intr-o zi voi alerga din nou spre tine cu bratele deschise si ma voi spulbera in tabacul din camasa ta...
si va fi tot toamna atunci... se termina luna mea si... se apropie luna ta, tata. luna in care ai venit si ai plecat de parca ai inchis un cerc. luna in care plang si gandurile-mi sunt mute.

stiu ca esti mandru de mine... stiu cand m-ai fi certat si cand ai fi fost plumb de durere din cauza mea sau pentru mine. stiu... stiu ca m-am risipit in orizonturi nedemne si tu ai venit si m-ai luat de mana cu blandete si mi-ai aratat drumul spre "acasa" de fiecare data. stiu ca am confundat de atatea ori oamenii si dimensiunile... insa intotdeauna am stiut sa ma regasesc si sa-i asez pe toti unde le e locul, in suflet si in amintire.

vreau sa stii ca-mi pare rau... ca m-am frant in bucatele pentru cauze pierdute, dar stii foarte bine cui seman... vreau sa stii ca toate visele mele ti le-am dedicat tie de atunci si iti simt prezenta in fiecare implinire. ca esti aici in fiecare zambet, in fiecare lacrima. esti golul meu de pe pamant si plinul din vazduhuri... si niciodata puzle-ul nu va fi complet... fara tine.

mi-e dor sfasaietor sa spun "tata..."

3 comentarii:

sami spunea...

oare de ce-ai scris tu asta? mi-au curs lacrimi...

piticescu spunea...

si mie sami... >:D<

ochelari de ploaie spunea...

>:D<