duminică, octombrie 24

toamna la iasi

am reusit... sa ajung la Iasi, orasul copilariei mele... orasul in care ma dadeam in "scranciob" si visam la printi pe caluti care ma vor duce la castel. n-am fost departe de fantasmele astea... mi-as dori sa ma indragostesc in Iasi acum, la varsta mea, intr-o toamna de poveste... sa ne tinem de mana pe strazi colorate si sa ne fosneasca frunzele sub talpi in timp ce ne dogoresc buzele de preacaldura din noi...

am plans cand mi-am afundat obrazul in asternutul scrobit al bunicii, unde mirosea a vechi si curat... mi-am adus aminte de bunicul meu bland care s-a stins intre peretii aia... intr-un mod in care mi-e greu sa-l dezvelesc aici....

m-am plimbat in cimitir ca intr-un parc, fericita si franta in acelasi timp... de vremuri si ganduri multe. m-am bucurat ca un copil de tramvaiul care urca agale si cobora in viteza ca intr-un montagnerusse pe cele 7 coline iesene... am savurat linistea si natura de acolo. si ma copleseste gandul de a pleca sa-mi fac un rost intr-un astfel de orasel... de a renunta la capitala asta atat de obositoare si apasatoare uneori...

era liniste acolo si totusi atata viata. in ochii oamenilor si in toate care ii inconjoara...mi-am clatit fiinta in oaza aceasta de... culoare. mi-am luat energie din fiecare nervura galbena de frunza si mi-am potolit gandurile la poalele unor copaci imensi care tineau cerul in crengile lor...mi-e bine si frumos acum.

astept totusi ceva... pe cineva.

va imbratisez cald din lumea mea paralela!

Niciun comentariu: