joi, octombrie 14

negru

S. u know... i mean... is this really true?

plang. stiu. mi-e atat de aproape tot desi se petrecea departe in timp... imi tremura degetele pe tastatura si nu cred ca de la frig...un nod in gat in dimineata asta nu ma lasa sa respir... si am aflat de ce. acum.

e liniste. sunt aripi de inger care ne ridica din cenusa. si ne imprastie in zari albastre.
sau e prea mult zgomot si n-avem cum sa ne potolim amarul in atatea galagii?
cine mai stie?

as vrea sa pot ceva. sa fiu mai mult. dar nu ne ramane decat sa asteptam. intr-o zi vom fi cu totii Acolo. si Doamne ce ospat ne asteapta, si lacrimi de bucurie....

acum cred ca joaca sah impreuna....

tac. 

2 comentarii:

sami spunea...

eu cu cine mai jos sah? si cui ii mai spun atatea lucruri ramase nespuse?

piticescu spunea...

nespusele ajung acum mai direct decat ne imaginam, acolo...

pare nedrept pentru noi cei ramasi... dar doar pare...

bratele mele te cuprind de dupa umeri, lasa-ti capul pe umarul meu si plangi... plangi pana se tese matase din durere...