joi, octombrie 7

iar

iar e o noapte dinaia in care... imi propun sa dorm si parca uit... e aproape 7 dimineata si inca nu mi se inchid ochii... deja tastez cu agitatie si se aude de parca bat la masina de scris... buricele degetelor mele sunt hiper-tastatoare de litere aiurea... pe blog. da.

imi propusesem sa vad un film... dar m-am prins cu tv-ul, dupaia am citit, apoi am navigat printre voi blogosferici patrati sau rotunzi... am pus un punct pe I intr-o conversatie cu un om tare drag, dar care ma increteste la frunte uneori gratuit... nu am avut chef sa raspund la un telefon, pe celalalt l-am asteptat cu sufletul la gura, si a venit... una dintre prietenele mele a reusit sa faca un pas important si m-am bucurat alaturi de ea... si m-am gandit mult... am facut destule pentru o noapte alba nu? hm, si printre toate astea sau in timp ce... mi-am amintit niste momente cu cineva... si am visat la altele cu altcineva...

cand am insomnii devin extrem de sensibila. fragila ca o cescuta de portelan. daca te uiti urat la mine, plang. daca faci o gluma, rad in hohote 2 ore. totul se precipita si se dilata parca. si atunci incep sa ma simt singura, si sa vreau o mana peste umarul meu, un piept pe care sa-mi plec capul, o voce care sa-mi vorbeasca, un suflet care sa ma asculte (dar sa nu ma bage in seama, sa nu ma ia in serios, ca sigur delirez). ma fac mica si ma simt copil. copilul nimanui. pana adorm. dupaia toate trec.

cred ca imi fac o cafea si astept sa se lumineze... sa spun "buna dimineata Soare" si sa sper ca maine seara voi fi atat de obosita incat voi dormi tun...

2 comentarii:

puiu spunea...

eu te iubesc si obosita si sensibila

ochelari de ploaie spunea...

starea aceea de dimineata e unica... si parca uneori ne lipseste...