duminică, septembrie 26

duminica

am fost cu mama la biserica... asa ca pe vremuri. cand eram mai mica si mai pura si ma impresionau toate maruntisurile si reuseam da... acolo, sa ma linsitesc, sa uit de vapaia varstelor, sa iert si sa renasc, sa-mi odihnesc fiinta pe bancuta de lemn din biserica mea, si sa... respir aerul acela de lemn si ceara. sa ies de acolo alt om.

am intrat in bijuteria de catedrala catolica din Bucuresti. ma uitam ca prima data la toate detaliile din interior... locasul asta chiar e o bijuterie...si la intrare un afis mare anunta "Novena pentru oprirea avorturilor 29 sept. - 7 oct." m-am cutremurat....

si corul alaturi de orga mi-au alinat sufletul... am ascultat dupa mult timp rugaciunea mea preferata, pe care o vizualizez de cand eram mica.... mi-a spus-o nasa mea de botez si de atunci... ramane ca o aripa de inger pe umarul meu.

sufletul lui Cristos sfinteste-ma, 
trupul lui Hristos mantuieste-ma, 
sangele lui Hristos aprinde-ma de dragoste, 
apa coastei lui Hristos spala-ma, 
patima lui Hristos intareste-ma. 
O bune Isuse asculta-ma, 
in ranile tale ascunde-ma, 
nu ma lasa sa ma despart de tine, 
de vrasmasul cel rauma apara, 
in ceasul mortii mele cheama-ma,
si porunceste-mi sa vin la tine...
ca sa te laud cu sfintii tai, 
in vecii vecilor, Amin. 

ne-am plimbat pana acasa pe jos si am cules frunze si castane...imbratisarea mamei nu se compara cu nimic pe lumea asta! si da.. am reusit. sa ma simt impacata, sa iau deacolo dintre muzici si lumini de ceara acel "ceva" vindecator. acel ceva care te face sa ierti sinele si pe celalalt, sa nu duci cu tine povara grea a atator sentimente si trairi patate de pacat... acea incredere...ca toate au un drum. 

ma-ncred in Dumnezeu, ce pot sa-mi faca niste oameni? asa scriam candva... reiau si strig din nou! 

Niciun comentariu: