exprimari

uneori am impresia ca pot sa scriu ceea ce nu pot verbaliza celuilalt... si ma trezesc in fata albului ce se asteapta umplut si nu ies literele... nu se aseaza in cuvinte, in ganduri, in nimic.  ma simt neputincioasa si orice mijloc de exprimare imi adanceste si mai mult golul.

uneori am impresia ca pot spune exact ceea ce simt si gandesc, nu reusesc... cuvintele nu ma ajuta. poate doar lacrimile... sau zambetele false...

uneori imi vine sa inchid ochii si cu o clipire sa resetez toata realitatea, sa dau timpul inapoi de unde s-a stricat, sa ma fac nevazuta sau sa dispara altii...

am uitat sa cer, sa rog, sa primesc. am uitat cum e... sa spun, sa ma pun pe primul loc, sa pretind. uneori uit cum sunt eu, sa fiu eu. si cand imi aduc aminte... sunt blocata. in neputinta.

nu mai stiu sa fac cea mai simpla ecuatie din lume.... unu plus unu fac doi... sau unu.

true love

paradox: cand iubesti ceva interzis, fara sorti de implinire totala pe lumea asta... iubirea aceea se transforma in ceva dincolo de tot ce este omenesc. devine puternica, in timp si spatiu, iti acapareaza sufletul si mintea si nimic nu se compara cu ea. e posibil ca Utopia, Visul, Dorinta si Nevoia neimplinite, dragostea netraita complet... sa depaseasca in intensitate tot ce poate fi real, aici, intamplat deja?

cand un sentiment este imposibil de implinit, nu e reciproc sau se balaceste in interzisuri, devine puternic, parca vrand sa sparga barierele de orice fel. te trezesti ca spui cuvinte mari si asezi in rame groase iubirea: te voi iubi mereu, nu te voi uita niciodata, ramai in sufletul meu indiferent de orice, te astept o viata si dincolo de ea... sunt lucruri pe care eu le-am spus si le-am simtit si nu mi-am luat cuvintele inapoi niciodata de atunci. cumva iubirile posibile nu prezinta interes... cele imposibile raman undeva atarnate... raman in zbor si te insotesc toata viata.

iubirile posibile se si consuma rapid. ma indragostesc, e frumos o perioada, totul pare posibil, se intampla posibilul, cuprinsul, finalul vine oarecum firesc si parca a fost doar un alt episod dintr-un serial oricum previzibil. insa cand dragostea se impiedica de cioturi ne-intelese, de situatii fara iesire, cand te desparti de un om desi il iubesti, cand va despart altele care nu tin de voi doi... atunci durerea te tine in viata, iti devine viata. imposibilitatea de a fi cu celalalt de fapt va tine mai legati ca niciodata, mai legati ca oricine. chinul in iubire e secretul longevitatii. :)

poate gresesc. dar nu gresesc cand constat ca in Pitic-landia mea lucrurile au stat intotdeauna asa. intotdeauna m-au atras relatiile si situatiile imposibile, ciudate. m-am hranit o perioada din impresia ca lucrurile merg frumos inainte, pana cand toate au inceput sa se destrame. destramarea asta a fost o perioada in sine de haos si plutire. apoi, resemnarea ca... lucrurile oricum nu ar fi fost sa fie si nu aveau cum sa mearga... dar satisfactia ca am incercat si am pacalit vesnicia un pic... resemnarea asta inseamna acceptarea ca iubirea aceea devine vesnica, tocmai prin imposibilitatea implinirii ei. devine vesnica in mine, in momentul in care realizez ca nu-i posibila. si da... o port cu mine toata viata.

asa iubesc eu lucruri si oameni care nu mai sunt. care habar n-au ca sunt iubiti orbeste, dincolo de tot ceea ce este uman, ca pot muri in secunda doi pentru ei si ca de fapt... traiesc iubindu-i in infinit. cand spun: te iubesc, o spun pentru totdeauna, indiferent daca manifestarea iubirii ne devine imposibila la un moment dat. iubirile adevarate nu au final... nu exista finaluri fericite in dragoste. si daca s-a sfarsit inseamna ca nu a fost deloc. implinirea a ceva inseamna ca s-a terminat, inseamna ca e consumat totul - deci implinit. cercul inchis. si ce e implinit e deja la trecut. mie-mi plac eternitatile... am un cult aparte al Infinitului.

de fiecare data cand am aruncat cu te iubescuri a fost o asumare viagera. da, si acum te iubesc, pe tine-toti cei carora le-am pus eticheta asta. pe fiecare-tine altfel.

nici nu mi-am propus sa inteleaga vreun cititor ce-am vrut sa zic de fapt :) important e ca te iubesc.

cica lista 2012

nu a nins inca in capitala groazei. e criza si la fulgi se pare! nu s-au petrecut toate exact asa cum mi-as fi dorit dar... cumva lucrurile s-au asezat asa incat sa nu ma enervez peste masura. au fost sarbatori cu dragoste si vis, cu iad si paradis, cu dulce si amar... asa cum imi sta mie bine, cu de toate.

ma bucur cand barbatii din viata mea nu uita de mine in momente dinastea, indiferent alaturi de cine se afla acum. ma amuz ca fraza asta o sa-i atinga pe aceia carora nu le-a placut niciodata sa fie pusi in oala mare cu barbati. sunt cateva momente in an in care toate perioadele vietii mele se aduna sa-mi tina cununa, ma ureaza ca ursitoarele si isi fac simtita prezenta discret si adanc. imi place de mor treaba asta... felul in care timpurile si simtirile vin toate la un loc, in viata mea, ca sa ma bucure, sa-mi aduca aminte ca au fost, ca nu (m-)au uitat, ca viata curge. un telefon, un mesaj, un zambet sau un gest, venite din adolescenta, din facultate, de la mare departare sau de chiar langa mine... v-am iubit pe fiecare in parte ca nu ati incetat sa existati nici de data asta.

de femei nu are rost sa mai povestesc, uneori e bine sa taci si sa rumegi cu privire la ele.

lista pe 2012: ma las de fumat. de mancat chestii nesanatoase, si daca ma ambitionez poate ajung vegetariana - tare mi-as dori sa reusesc asta. o sa-mi termin lucrarea aia de dizertatie care zace in biblioteca si daca nu imi gasesc de lucru pana la vara, ma gandesc serios sa plec in lume sa fac voluntariat... undeva departe unde genul asta de daruire este apreciat si protejat. poate alt continent. imi doresc un concediu cu mama mea, unul cu ea si unul cu el. n-am sa mai fac nimic din ceea ce nu am chef sa fac, doar ca sa nu stric chefurile altora. o sa-mi ascult mai atent intuitiile si o sa incerc sa fac din prezent un regim politic in sine al vietii mele. sa nu mai car timpurile in spate, nici pe alte mele, nici pe ale altora. prezentul e suficient.

tu trebuie doar sa ma tii de mana cand clipesc.

a trecut

a trecut si 2011, acum incepem isteria aia cu sfarsitul lumii, altul, ca au mai fost vreo cateva....

cica propunere pe 2012: mi-ar placea sa ma ocup un pic mai mult de mine. sa ma iubesc mai mult.

blogulet, la multi ani virtuali, intram in al 5-lea an impreuna.

craciun

clasic... ca in revistele cu nemti imbracati in pulovere pe gat, rosii eventual. in familie, cu brad si colinde... un pic prea multa traditie pentru mine... insa alaturi de Mi, rezistam aici la medias, notand AMRul in fiecare zi. ne bucuram ca suntem impreuna si ca... printre altele, ne ducem mai departe vechile obiceiuri: slagare romanesti, un gin tonic ici, o tigara colo, o barfa balcanica, un telefon la clanul de la gara de nord. doruri si dorinte... tot noi suntem, indiferent de oras.

aici e zapada. am promis ca fac femeia de zapada si o voi face. ma incearca nostalgii si doruri de acasa. ma incearca intuitii puternice in ceea ce te priveste. cumva stiu tot ce faci si simti. ma enervezi.

puiu, sa stii ca fac poze multe ca un chinez.

Craciunul e o perioada nostalgica. recunosc ca am fugit de capitala ca sa-mi inabus mini-depresiile de sezon. recunosc ca nu am reusit sa o fac in totalitate. recunosc ca mi-as fi dorit sa fie altfel unele. si mai recunosc ca ma bucur totusi.

primiti cu porcu?

din categoria "de cartier":

ieri mai pe inserat, dupa ce am invitat si alte cartiere sa se alature PreCraciunului nostru de la Gara de Nord, m-am bucurat de apa calda si de caldura din calorifere si m-am pus pe gatit un porc. toate bune si frumoase, faceam acatiste pentru Radet care s-a gandit la noi de sarbatori si au indraznit sa ne faca un bine... cand.... constat cu tava plina de vin, legume si porc... ca nu e gaz in aragaz! Panica.

nimic nu ne poate umbri bucuria, drept pentru care, am pus mana pe telefon la vecinii de peste drum si am inchiriat pentru o ora si ceva un cuptor. m-am plimbat cu tava plina de la un bloc la altul pana am nimerit la ingerul pazitor al porcului meu si am reusit sa-l gatesc, nu sub aerul conditionat, nu la microunde, nu pe calorifer, ci intr-o casa de om normal cu tot cu cuptor si gaze. apoi repejor inapoi, tine bine de tava ca frige, vezi sa nu curga, una tinea de caini infometati care alergau dupa mirosuri, alta cu cheile, alta cu vinul si hai inapoi prin cartier cu porcul, sa-l servim ca se aduna lumea.

s-a mancat, s-a dansat, s-au impartit cadouri. clanul a fost fericit. n-am dormit, cerem scuzele de rigoare pentru cei care si azi au plecat la munca de dimineata si promitem pe viitor sa ne sincronizam si cu liberele legale. la Gara de Nord Craciunul a inceput pe 22!

si cum se face ca... de fiecare data cand e vorba de cadouri un anume personaj e foarte inspirat, de parca citeste ganduri si simtiri. m-am inundat de bucurie!

"auzi, tu cate femei ai de fapt?" :) ma intreba un bun prieten. si ca sa fac aici o declaratie publica, voi raspunde: toate sunteti ale mele: Mi, Mica, O, I, R, blonda, si inca altele care nu frecventeaza cartierul atat de des. sunteti ale mele pentru ca ma faceti fericita, pentru ca in preajma mea zambiti, pentru ca va iubesc atat de diferit si de intens pe fiecare in parte, pentru ca intr-un fel sau altul va oferiti si stiti s-o faceti intr-un mod fantastic care pe mine ma hraneste in fiecare zi. Multumesc, si mai vreau!

de cartier

s-a creat asa deodata o gasca. la gara de nord se intampla lucruri. lucruri simple dar fantastice in esenta lor. aici timpul e altul, spatiul e altul, oamenii sunt ei insisi si aerul sustine norisori de energii colorate. de la seri de peste cu dezlegare la... vorbe de duh, pana la seri de porc la cuptor cu vin de fiert venele pentru ca nu e caldura.... de la tigara fumata de mama dupa ani de nefumat, pana la calorifere reci din perete si altele electrice care pocnesc uleiul din ele... de la "love is in the air" pana la vase spalate cu apa rece, de la o pana de curent, la bradul impodobit in doua culori de doua fete cucuiete.... de la... "vocea romaniei" pana la "the skin I live in"... de la postul ei pana la cura mea de slabire, de la cafeaua cu puiu pana la pufuletii cu surprize, de la ras pana la plans si inapoi, de la rugaciuni pana la dorinte fierbinti... toate... sunt aici in cartier, mai exact la ap. 52.

si toate... imi ofera mie un craciun frumos. momente cu care ramanem toti.

nu am timp sa ma impart in cati sunteti. nu am timp sa ma ofer si sa va primesc. dar chiar si asa... formati un tot minunat pe care nu mi-l doresc altfel, nu mi-l imaginez nicicum altcumva. sunteti tot ce sunt eu si va iubesc cu dragoste de cartier! gara de nord rulz!

urmeaza lista pe 2012. o cina cu circuit inchis doar pentru membrii ordinului de la Gara. zambete sub brad. si o calatorie.

opriti planeta, vreau sa cobor!

zile pline... parca sunt intr-un carusel din care nu ma lasa sa ma dau jos. si uit sa fiu eu, uit sa trag aer in piept si ma inec, uit sa scriu, sa ascult, sa vorbesc, sa-mi acord momente. uit.... de mine.

ma epuizez pe dinauntru si uneori dau pe afara... imi doresc lucruri cu atata foc incat uit de virtutile alea intelepte: rabdare, calm, sa iau lucrurile ca atare... imi vine sa le imping pe toate, sa le dau branci pana ajung in Utopia mea.

Iubesc intr-un mod absolut si mi-e teama sa recunosc, sa arat, sa... fiu asa. continui sa fac valuri, sa ma arunc in ele, sa ma las dusa... ma pierd in altii si pe mine odata cu asta. e minunata pierderea.... uneori as vrea sa fie cineva la capatul tunelului care sa ma opreasca din betie, sa ma ia in brate si atat.

sunt un pic obosita.

ma doare

ma doare in gat. ma doare in... ca ma doare in gat si fumez mult. sunt ametita de o stare de semi-gripa si ma simt parca drogata. imi place sa zac, sa mi se faca ceai, masaj, sa ma intrebe ce mai vreau si sa-mi aduca paracetamol la pat. e bine sa fii bolnav cand ai noroc de compania potrivita.

ma laud cu starea mea si mamei, de dragul de a o auzi cu vesnica poezie: "asa faci tu mereu inainte de sarbatori, ca sa nu fie in regula cu toate" :)

am primit carafe de vin fiert si manusi fara degete, sa pot lua de mana femeia, s-o simt piele pe piele si sa ma imbat de mirosul ei.

tu stii ca te-as fi vrut si azi aici, nu?

cica vine mosu

mosul asta nicolae e in grad mai mic decat mosul craciun, nu? ma incearca o lene porceasca, drept pentru care voi scrie o singura scrisoare catre cel din urma, cu riscul de a-l desconsidera pe nic.

si totusi. mos nicolae vine pe fondul crizelor tuturor cu o cina sanatoasa gatita de mine, cu suflet si drag de oameni dragi. cu o prietena luminata dupa luni de intuneric, cu un personaj fericit, spalat de suferinte care imi sopteste dulce ca "are nevoie de mine", cu o roscata zen care imi impatureste clipele in fiecare zi doar fiind aici, in preajma mea. cu o blonda simpatica care incepe sa vorbeasca mai putin vulgar si care intregeste lantul energetic din cartierul-minune. cu o mama minunata care nu conteneste sa vegheze la fericirea mea. un mos nicolae care vine cu pace si bucurie, mai putin dulce - pentru ca suntem la curi de slabire si incercam sa mentinem glicemia pamantului la cote sanatoase.

vine mos nicolae! tot vine de vreo doua saptamani. maine ii trimitem bezele pe geam, intr-un inceput de decembrie prea senin.