ba nici in blogosfera nu se schimba lucrurile de ani buni. am analizat eu fenomenul, cand ploua, ploua pe toate blogurile de gagici, cand e vreo sarbatoare toti o invoca si povestesc, de obicei iarna e cu tristeti si vara cu floricele, aceleasi teme. nimic nou. sa ma dea pe spate. nu ca io as fi mai breaza, ca tot in listele de mai sus ma confund.
sunt unii care scriu fabulos, dar au aceeasi stare de cativa ani. ii citesc cu drag, da-mi vine sa le dau palme uneori: hai frate la o cafea, macar stam la aer! acum am constatat ca F nu mai scrie de secole, mai era alpha care a disparut, kaos e pe baza de invitatie mai nou, S s-a personalizat prea mult, Shadow nu mai are muze, Mano e gri dar are muzici bune, despre Ochelari nu mai stiu nimic. e cam criza in blogosfera. altii au disparut definitiv. blogosfera nu mai e ce-a fost!sau eu m-am blazat un pic.
adevarul e ca nici eu nu ma mai preocup ca altadata. rar caut bloguri noi sau dau peste ceva. cand imi aduc aminte ma duc pe drumuri deja batute, si cand ajung in www-uri cunoscute si acolo nu s-a miscat o litera de luni bune, ma enervez. dupa ce ca eu ma hotarasc sa mai citesc ceva, sa-mi ies din plictis si nimicul pe care il tot invart, efortul meu e zero cand vad ca universul nu favorizeaza nici o briza macar in jurul meu.
cata aberatie pot sa scuip... ca doar lumea nu scrie pentru mine, la fel cum nici eu nu ma strofoc pentru nici un cititor de pe aici. sunt atat de intamplatori incat ma doare fix la degetul mic daca si cand apar si dispar. e dragut sa stii ca esti citit uneori, sau sa legi prietenii cu oameni care au rezonat candva cu scrierile tale... insa asta e un scop secundar in drumurile mele blogosferice.
NB: acest post a fost tastat din lipsa de chef de citit pentru dizertatie, din plictis acut ce poate contine urme de nervozitate, in asteptarea unei minuni de 13.2 lei care se cheama Dunhil lung albatru (n-am bani, n-am tigari, nu exist), degeaba adica.
sâmbătă, mai 19
un fel de introspectie
am un fel de perioada cand o stare de nestare ma tine in loc. vreau sa slabesc dar parca niciodata sanii mei nu au fost mai frumosi, si pufosi, si rotunzi ca acum cand am cele 5 kg in plus fata de ce-mi doresc. trebuie sa-mi termin o lucrare de dizertatie si nu-mi ies cuvintele, ideile, nu am timp, chef, as vrea sa se scrie singura si imi tot caut motive sa finalizez ceva... niciodata nu mi-a placut sa las lucrurile in pom, dar parca acum imi vine sa fug de orice deadline, responsabilitate, orice. nici macar nu-mi mai este dor, nu-mi vine sa te caut, nu ma intereseaza cand ne vedem data viitoare si daca va mai fi vreuna...
nu ma multumeste nimeni si nimic, nu sunt multumita de mine dar mi-e o lene teribila sa fac ceva in sensul asta. stiu ca numai eu pot face ceva... stiu ca toate sunt la o secunda, un gest distanta de degetul meu mic... si totusi. nu. nu pot. stau pe loc. stau pe loc de cateva luni bune.
se cheama ca ma frustrez si las toate "nu"urile astea sa puna stapanire pe mine. m-am cam nesimtit in ceea ce ma priveste. sau pur si simplu nu am curaj sa-mi ies un pic din zona mea de confort care de fapt ma plictiseste. si nici macar nu mi-e rau asa. dar nici bine.
e posibil oare sa nu mai stii cand ti-e rau sau bine? sau sa confunzi lipsa vointei cu tocmai opusul ei? de fapt ma deranjeaza ca vad toate astea, ca-mi trec prin minte, cand de fapt fiinta mea e atat de nesimtita incat nu fac nimic in nici un sens. sunt cam fara sens... poate ca nici nu exista vreunul...
de ce sa ma gandesc la viitor sau sa ma preocupe silueta mea? de ce sa ne numim relatia "relatie" si sa ne facem planuri impreuna? de ce sa beau azi doi litri de apa si maine sa vorbesc frumos cu mama la telefon? de ce e bine sa ai un job si nu e bine sa fumezi? de ce nu se pot creste arici la bloc si de ce nu dorm noptile? de ce conteaza toate astea si de ce trebuie sa facem mereu ceva, altceva decat ne vine? alegeri, decizii... cercuri. la fiecare pas.
stau pe loc si ma gandesc la toate astea. uneori ma opresc si din gandit. atunci mi-e cel mai bine dar nu dureaza mult momentele astea. ma coplesesc toate si deci prefer sa pun stop. sunt in starea de non-stare. non-reactie. non-actiune. non-iluzie, non-visare. non-simtire.
si ce?
nu ma multumeste nimeni si nimic, nu sunt multumita de mine dar mi-e o lene teribila sa fac ceva in sensul asta. stiu ca numai eu pot face ceva... stiu ca toate sunt la o secunda, un gest distanta de degetul meu mic... si totusi. nu. nu pot. stau pe loc. stau pe loc de cateva luni bune.
se cheama ca ma frustrez si las toate "nu"urile astea sa puna stapanire pe mine. m-am cam nesimtit in ceea ce ma priveste. sau pur si simplu nu am curaj sa-mi ies un pic din zona mea de confort care de fapt ma plictiseste. si nici macar nu mi-e rau asa. dar nici bine.
e posibil oare sa nu mai stii cand ti-e rau sau bine? sau sa confunzi lipsa vointei cu tocmai opusul ei? de fapt ma deranjeaza ca vad toate astea, ca-mi trec prin minte, cand de fapt fiinta mea e atat de nesimtita incat nu fac nimic in nici un sens. sunt cam fara sens... poate ca nici nu exista vreunul...
de ce sa ma gandesc la viitor sau sa ma preocupe silueta mea? de ce sa ne numim relatia "relatie" si sa ne facem planuri impreuna? de ce sa beau azi doi litri de apa si maine sa vorbesc frumos cu mama la telefon? de ce e bine sa ai un job si nu e bine sa fumezi? de ce nu se pot creste arici la bloc si de ce nu dorm noptile? de ce conteaza toate astea si de ce trebuie sa facem mereu ceva, altceva decat ne vine? alegeri, decizii... cercuri. la fiecare pas.
stau pe loc si ma gandesc la toate astea. uneori ma opresc si din gandit. atunci mi-e cel mai bine dar nu dureaza mult momentele astea. ma coplesesc toate si deci prefer sa pun stop. sunt in starea de non-stare. non-reactie. non-actiune. non-iluzie, non-visare. non-simtire.
si ce?
miercuri, mai 9
concurs!
particip si eu, umil, la un concurs de foto personale. am bagat acolo cateva si sper sa mi se intample ceva. pe langa aprecierea unui juriu, cica se da un premiu si la ala care are cele mai multe voturi (nu like-uri - it's harder). n-am cerut in viata mea asa ceva, dar zic ca e momentul pentru o faza pitzi gen: give me like, pls pls pls! deci sa va logati (undeva sub poza, langa likeuri), nume - prenume - mail - vot! gata.
de la 199 la 207 sunt pozele mele. dar eu (io) vreau sa iasa asta:
http://lomography.sub25.ro/lomography/foto-201.html
de la 199 la 207 sunt pozele mele. dar eu (io) vreau sa iasa asta:
http://lomography.sub25.ro/lomography/foto-201.html
vineri, aprilie 20
o primavara
o primavara si o mare. in martie ti-am desenat o inima pe nisip, cu degetul aratator spre viitor. era cam mare inima asta si ma uitam la ea de la distanta, asteptandu-te sa vii sa ti-o arat, sa ti-o ofer cu totul... mi s-a parut cam goala totusi si nu aveam cum sa-ti ofer asa... o foaie nescrisa, o bucata de nisip nuda... te-am strigat in briza tarmului si ai venit spre mine, m-am asezat in mijlocul inimii si am umplut-o cu... mine... sau eu m-am umplut de ea, cine stie? izurile marii s-au oprit in sarutul nostru de pe plaja. desenul a fost inghitit de valuri line iar noi ne ducem povestea mai departe.
e frumos cu tine, desi nu e perfect. mi-e ciudat si uneori greu sa ma obisnuiesc cu mine asa, indragostita. mi-e ciudat sa ma descopar, mi-e greu sa te descopar, realizez ca dragostea nu exista pur si simplu intre doi oameni care au frecvente comune si se plac. ea se construieste in fiecare zi din boabe de nisip, se coloreaza si se intareste mereu. e ca un pui ce trebuie hranit si educat cu grija. dragostea e asa cum o facem noi sa fie. iar noi am inceput frumos....
in aprilie am mai cules o scoica pentru tine. le-am curatat pe toate si la vara ma apuc sa le pictez in timp ce ma bronzez, ca sa echilibrez contrastul cu asternutul de acasa in care ne iubim noi doi ca nebunii.
te iubesc tacut.
e frumos cu tine, desi nu e perfect. mi-e ciudat si uneori greu sa ma obisnuiesc cu mine asa, indragostita. mi-e ciudat sa ma descopar, mi-e greu sa te descopar, realizez ca dragostea nu exista pur si simplu intre doi oameni care au frecvente comune si se plac. ea se construieste in fiecare zi din boabe de nisip, se coloreaza si se intareste mereu. e ca un pui ce trebuie hranit si educat cu grija. dragostea e asa cum o facem noi sa fie. iar noi am inceput frumos....
in aprilie am mai cules o scoica pentru tine. le-am curatat pe toate si la vara ma apuc sa le pictez in timp ce ma bronzez, ca sa echilibrez contrastul cu asternutul de acasa in care ne iubim noi doi ca nebunii.
te iubesc tacut.
mi se pare
mi se pare ca toate lucrurile sunt dubioase si toti oamenii sunt dubiosi.
nu cred ca viata asta se imparte in doua, doar nu ne-am nascut transati, nu avem nevoie de jumatati pentru ca suntem un intreg, fiecare in parte si toti impreuna. nu avem nevoie de "bine/rau", plus/minus, in/out, tu/eu si altele pe tema asta. e atat de gresit sa gandesti lucrurile asa, in termenii astia. viata nu e o fractie, nu are radicali - poate doar radacini, si niciodata nu e la un pas de tine, la o milisecunda, la o clipire. eu sunt viata, eu sunt tot. si lucrurile devin brusc mai simple. in simplitatea lor le descoperi frumusetea.devii pur. si da... de aici privind spre voi, mi se pare ca totul e intors pe dos, ca e dubios.
imi place linistea mea. tacerea in care imi asez gandurile si simtirile in sertarase, pe culori si marimi. imi place dragostea asta blanda care ma adie, nici prea brusc, nici prea lin, atat cat sa-mi fie bine. imi place sa-mi fie dor de tine, de oameni. sa te astept, sa-mi zambeasca toti porii la fiecare gest al universului. din calmul meu imi permit totusi uneori sa judec... ar trebui sa ma las si de tabietul asta, pana la urma care e problema mea ca altii nu au ajuns la zen-ul asta?
nu cred ca viata asta se imparte in doua, doar nu ne-am nascut transati, nu avem nevoie de jumatati pentru ca suntem un intreg, fiecare in parte si toti impreuna. nu avem nevoie de "bine/rau", plus/minus, in/out, tu/eu si altele pe tema asta. e atat de gresit sa gandesti lucrurile asa, in termenii astia. viata nu e o fractie, nu are radicali - poate doar radacini, si niciodata nu e la un pas de tine, la o milisecunda, la o clipire. eu sunt viata, eu sunt tot. si lucrurile devin brusc mai simple. in simplitatea lor le descoperi frumusetea.devii pur. si da... de aici privind spre voi, mi se pare ca totul e intors pe dos, ca e dubios.
imi place linistea mea. tacerea in care imi asez gandurile si simtirile in sertarase, pe culori si marimi. imi place dragostea asta blanda care ma adie, nici prea brusc, nici prea lin, atat cat sa-mi fie bine. imi place sa-mi fie dor de tine, de oameni. sa te astept, sa-mi zambeasca toti porii la fiecare gest al universului. din calmul meu imi permit totusi uneori sa judec... ar trebui sa ma las si de tabietul asta, pana la urma care e problema mea ca altii nu au ajuns la zen-ul asta?
duminică, aprilie 8
cica
cica Jesus a Inviat, la catolici, la ortodocsi se mai gandeste un pic. in asteptarea unei invitatii la masa de Paste din partea mamei mele... primesc un raspuns: ne vedem duminica, eventual - si de fapt au mancat uitand sa dea un telefon de: haide fata mea si tu la masa de Paste. si m-am crizat. suntem o familie minunat de unita si fericita. EVENTUAL ne vom vedea de Pastele viitor, sau al cailor.
cu toate astea cica sa fie lumina. pai este. am becuri economice, cam chioare ele, dar e bine ca sunt. si sub ele zace gasca mea de ortodocsi simpatici care mi-au pictat oua cu oja si m-au asteptat la ciocnit. Jesus a inviat si noi ne-am imbatat.
pe facebook se ureaza lumea de Florii. am impresia ca sunt in zona crepusculara si traiesc un pic inaintea tuturor. la mine au fost Floriile, si Pastele si daca ma enervez imi fac si Craciun in mai. ca sa anticipez un pic, sa scap de-o grija.
deci La multi ani, Paste Fericit si Craciun cu bine tuturor!
cu toate astea cica sa fie lumina. pai este. am becuri economice, cam chioare ele, dar e bine ca sunt. si sub ele zace gasca mea de ortodocsi simpatici care mi-au pictat oua cu oja si m-au asteptat la ciocnit. Jesus a inviat si noi ne-am imbatat.
pe facebook se ureaza lumea de Florii. am impresia ca sunt in zona crepusculara si traiesc un pic inaintea tuturor. la mine au fost Floriile, si Pastele si daca ma enervez imi fac si Craciun in mai. ca sa anticipez un pic, sa scap de-o grija.
deci La multi ani, Paste Fericit si Craciun cu bine tuturor!
miercuri, martie 21
FE RI CI TA
cand sunt fericita prefer sa tin pentru mine... nu-mi vine sa scriu aici. am umplut insa cateva pagini in folderul meu "personal" acolo unde am impresia ca publicul nu ajunge. e simpatic totusi ca publicul meu imediat... prietenii din jurul meu, observa cum ma transform, cat de efervescenta imi este bucuria, cum ma topesc vorbind, amintindu-mi, cum ma scurg parca de doruri si draguri dulci, cum ma luminez cand intr-un fel sau altul El e prezent.
cand sunt indragostita iubesc pe toata lumea si tot ce e dincolo de lume. si cand iubesti pur, te transformi. totul se transforma. viata e frumoasa, e minunata chiar si atunci cand nu pare sa fie. de fapt, sunt convinsa ca lucrurile stau asa by default, dar noi uitam sa privim prin ochelarii roz si ne pierdem... well, e fantastica regasirea asta.
mi-e dor dulce de el. si ma bucur de mine in starea asta.
cand sunt indragostita iubesc pe toata lumea si tot ce e dincolo de lume. si cand iubesti pur, te transformi. totul se transforma. viata e frumoasa, e minunata chiar si atunci cand nu pare sa fie. de fapt, sunt convinsa ca lucrurile stau asa by default, dar noi uitam sa privim prin ochelarii roz si ne pierdem... well, e fantastica regasirea asta.
mi-e dor dulce de el. si ma bucur de mine in starea asta.
sâmbătă, martie 17
concert Lara Fabian
nu e prima data cand pun pe Piticescu melodiile ei. o minune de om care atinge perfectiunea cantand live... am ajuns acum de la concertul ei de la Sala Palatului si e incredibil cum poti sa fii timp de o ora jumatate cu fiori in suflet si fluturi in stomac :)
a fost un cadou minunat de la ea - prietena mea iubita, care de ziua mea in septembrie mi-a facut cadou bilete la concertul asta.... a fost intradevar ziua mea astazi, alaturi de ea si de melodiile care rasuna in playlist-ul nostru... sunt infinit fericita si iti multumesc ca existi si ca am fost acolo impreuna! te iubesc.
a fost un cadou minunat de la ea - prietena mea iubita, care de ziua mea in septembrie mi-a facut cadou bilete la concertul asta.... a fost intradevar ziua mea astazi, alaturi de ea si de melodiile care rasuna in playlist-ul nostru... sunt infinit fericita si iti multumesc ca existi si ca am fost acolo impreuna! te iubesc.
joi, martie 15
the beginning
primavara chiar a venit. si incepe anul si pentru mine, incep sa-mi scot fiinta din hibernare... e minunat sa tragi adanc aer in piept si sa te umpli de dragoste si frumos.
am vazut marea, marea mea... nisipul inghetat mi-a oferit cateva scoici uitate de furtunile de peste iarna, vantul mi-a imbibat pletele intr-o briza racoroasa. marea era linistita, ca asta toamna cand am lasat-o acolo, era limpede si frumoasa. m-am bucurat infinit sa-mi fie dor de la malul marii, prima data pe anul asta. a fost un fel de revelion al meu... si uite asa... a inceput o fantastica poveste de dor si drag.
simt fiori demult uitati, mi-e dor si gandurile-mi sunt inundate de secvente de film romance. m-am indragostit. e altfel decat ultima data... la 22 de ani iubeam pasional un personaj interzis. acum vibrez pe alte frecvente... dar poate la fel de intens. si nu credeam ca voi mai fi vreodata in starea asta, ca ma voi topi intr-un microunivers al nostru, ca voi mai dori cu atata foc pe cineva, ca ma voi pierde pe norisori pufosi de unde nu mai vreau sa ma dau jos niciodata. e incredibil cum mi se darama treptat toate blocurile de rezistenta, orice fel de ratiune si incercare de a ma mentine totusi la suprafata asta realista, obiectiva. m-am cam pierdut, si m-am pierdut frumos... in bratele lui.
vor inebuni salcamii :)
am vazut marea, marea mea... nisipul inghetat mi-a oferit cateva scoici uitate de furtunile de peste iarna, vantul mi-a imbibat pletele intr-o briza racoroasa. marea era linistita, ca asta toamna cand am lasat-o acolo, era limpede si frumoasa. m-am bucurat infinit sa-mi fie dor de la malul marii, prima data pe anul asta. a fost un fel de revelion al meu... si uite asa... a inceput o fantastica poveste de dor si drag.
simt fiori demult uitati, mi-e dor si gandurile-mi sunt inundate de secvente de film romance. m-am indragostit. e altfel decat ultima data... la 22 de ani iubeam pasional un personaj interzis. acum vibrez pe alte frecvente... dar poate la fel de intens. si nu credeam ca voi mai fi vreodata in starea asta, ca ma voi topi intr-un microunivers al nostru, ca voi mai dori cu atata foc pe cineva, ca ma voi pierde pe norisori pufosi de unde nu mai vreau sa ma dau jos niciodata. e incredibil cum mi se darama treptat toate blocurile de rezistenta, orice fel de ratiune si incercare de a ma mentine totusi la suprafata asta realista, obiectiva. m-am cam pierdut, si m-am pierdut frumos... in bratele lui.
vor inebuni salcamii :)
vineri, martie 2
vine primavara aia sau...?!
vine cu garone si barfe feminine la gara de nord. vine cu caluti de mare, cheite, lacatele, floricele pe campii si multele martisoare... vine? vine cu tudor gheorghe. si cu o saptamana ciudata. eu cred ca 2012 e sfarsitul. nu stiu al cui, dar cred ca reprezinta un sfarsit, ma bucura finalurile pentru ca anticipeaza inceputuri. iar alea chiar sunt misto :)
vine primavara aia odata?!
pana atunci, sa curga cu bucurii la voi, femeile blogosferice, grupul de fane cititoare, prietene, pui, pisoi, blonde, brune si roscate. sa urez si barbatii moldoveni, ca la ei se merge cu martisor: deci sa va fie beton ce vreti voi! :)
vine primavara aia odata?!
pana atunci, sa curga cu bucurii la voi, femeile blogosferice, grupul de fane cititoare, prietene, pui, pisoi, blonde, brune si roscate. sa urez si barbatii moldoveni, ca la ei se merge cu martisor: deci sa va fie beton ce vreti voi! :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)