joi, mai 13

dor de mare, dor de noi, dor de mine



mi-e dor de ea ca nimanui... alt vers, alta distractie. abia astept sa ma arda nisipul prea fierbinte si sa traiesc senzatia fiecarei picaturi care curge pe trupul meu iesit din valuri. abia astept sa ma bronzez auriu, asa cum mi se intampla si sa mi se blonzeasca parul la radacini. abia astept sa ma dau cu creme inutil si sa culeg scoici in atemporalitate. mi-e dor... de ea. de mare. mi-e dor de briza care imi incurca onduleurile, de berea bauta pe plaja, de dansul nebun sub clar de luna si de scaldatul in rasarit, prinzand parca mingea aceea rosie la piept...

mi-e dor de mine cea care sunt acolo. mi-e dor de unele momente in care am fost cumva, si n-am sa mai fiu niciodata. le pastrez, le iau cu mine si le readuc mereu la malul marii... acele momente raman. ca o amprenta. dulce pecete.

vreau sa-mi respir libertatea si fiinta intreaga acolo... in aer cald si vant cu pietricele. vreau sa numar stelele si sa adorm sub cerul infinit. vreau sa inot si sa-mi fie foame adevarata. sa te iubesc de acolo, de la mal, si sa-mi compar iubirea cu infinitul apei. sa ma minunez ca prima data de culorile acelea combinate de vreme, soare si vant, acele nuante ale marii pe care nu voi reusi niciodata sa le exprim pe panza.

marea... si eu.

Niciun comentariu: