luni, noiembrie 22

fericirea e simpla

fericirea e un pitic ce danseaza... zicea un vers. bucuria vine din simplitate. din nimic. din putin. din suflete largi si deschise. am luat parte zilele astea la scene de poveste. uitate in cufarul copilariei.

marea e asa cum am lasat-o. limpede si linistita ca un lac ce asteapta. stancile alea te imbie la fotografie artistica si luminile de la localul din golf te poftesc la o bere rece cu privelisti salbatice. e fantastic. e zen. din pacate nu vad implinirea deplina decat in a fi impartasit toate astea cu cineva, oricine, care sa vada ce-am vazut eu, sa simta briza cum am simtit-o eu, sau macar pe jumatate, cineva cu care sa ma tin de mana in racoarea de pe mal. si atat.

prietena mea a implinit 38 de ani. fiul ei de 18 ani s-a inchis in camera cu alti doi prieteni si i-a facut tort, a aranjat un buchet de flori si a scris o felicitare, legata cu snur colorat. a venit cu toate alea in fata mamei si am vazut pe chipul ei fericirea. pura si simpla. lacrimi de emotie si multumire. oameni frumosi. care nu se avanta in materialisme, pentru care o zi banala poate insemna totul, daca sunt alaturi de cei dragi. supriza de a veni de departe pentru aniversarea ei a coplesit-o. mi-a facut gogosi si a incis gratarul. ne-am plimbat pe faleza si am mancat inghetata de parca eram asta vara. sotul ei a rupt un trandafir dintr-un gard de pe marginea drumului si i l-a oferit, ca un adolescent indragostit.

m-am umplut de simplitate si frumos. ma intorc acasa, in orasul cu probleme, cu oameni grabiti si posaci, peste tot se vorbeste de bani, de vise, proiectii viitoare care aduc nemultumiri prezente. regrete trecute care nu te lasa sa traiesti acum. cand viata si noi am putea fi atat de simplii, de minunati, fara artificii si complicatii.... viata asta chiar nu-i o filozofie. 

Niciun comentariu: