piticescu: taceri

sâmbătă, februarie 19

taceri

uneori cuvintele sunt de prisos...

am zambit amar azi cand m-a plesnit ”Google” in monitor. La Paris se strang zeci de tineri, artisti si nu doar artisti, langa ceea ce a fost atelierul lui Brancusi. e locul lor de taclale si taceri probabil.... ne-ar mai trebui o masa a tacerii care sa vorbeasca despre linistea din tara asta cu privire la valorile care au pornit de aici...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Si dorul ce ne mana de la un capat la altul de lume.
Departe si-aproape de-o casa cu fiece zi mai goala.
Cat de putini suntem in fata vietii care trage din toate partile, care musca si-asteapta, care pandeste-n tacere.
Cat de puternici suntem atunci cand ne-atingem limitele, cat de speriati atunci cand atingem fundul prapastiei.
De cate ori ne ridicam si de cate ori ne-mprastiem striviti de caderi si ridicari atat de dese… de cate ori suntem iarasi oameni.
De cate ori plangem sau radem, intr-un vis, intr-o imbratisare, de cate ori cerem si de cate ori ni se da.
De cate ori ne pierdem in aceleasi amintiri revizitate, in iluzii, asteptari, sperante si vise.
Cu cate lucruri inmultim sarcasmul, de cate ori sfaramam si recladim neputinta si ura, de cate ori si din cate unghiuri vedem zilnic ca nu suntem decat oameni.

Pagini

sâmbătă, februarie 19

taceri

Niciun comentariu: