miercuri, aprilie 14

just another day in paradise...

buna e dimineata cand te trezesti cu miere si lapte... in cafea :P... drum lung pana acasa. lung si plin de spectacol: am impresia ca-mi vad cainele peste tot, poate din cauza constiintei ce ma roade fara sa vreau ca nu l-am scos la plimbarica deloc. merg pe o sina de tramvai si pun pariu ca voi ajunge acasa inainte de a trece vreunul. asa a fost.
curvele obosite de cu seara s-au insirat la margine de trotuar sa guste cafeaua de dozator. aglomeratie.
pensionari care fac piata. un nene care mananca zacusca cu paine la poalele unui bradulet proaspat plantat de primarie.... si cainele meu unde-si mai face nevoile? acolo unde omul mananca?
cocalari cu burtile goale ca deh' a venit caldura si nu mai incapem in haine, in fata unei curti pe care scrie "spalare manuala - covoare". oare la ce s-o referi treaba asta? ala cu burta goala pune mana pe perie si da la covor? hm...
cativa pasi si..."cadouri de suflet - magazinul viselor"...si pe usa se vad mopuri agatate si galeti colorate. intradevar. de suflet!
si cum zicea un clasic in viata: traim in romania si asta ne ocupa tot timpul... sau tot campul vizual!

abia astept cafeaua de la ora 2. prietena mea. o terasa ca la mare. lemn si aer curat. si poate un ping-pong la minut.

duminică, aprilie 4

sigur?

am fost la biserica... asa in familie si a fost dragut... na... linistit. insa altfel a inviat la mine: mama mi-a spus ca e fericita. exact asa. "mami, sa stii ca eu sunt foarte fericita, si vreau sa fii si tu la fel!" da.asta m-a bucurat. femeia pe care o cheama Mama merita sa fie fericita dupa atata urcat pe Golgota timpului si a vietii.

am reusit sa indeplinesc ritualurile crestine pentru curatirea sufletului, spovada, impartasanie... e doar un alt fel de a merge la psiholog. dar mi-a facut bine. si mi s-a mai inviat o data!

m-am gandit bine si... am ascultat cuvinte care mi-au ajuns la suflet si la constiinta.

am luat masa cu oameni dragi mie si la fel de singuri in felul lor... si astfel a inviat iar. am gatit de dragul de a gati si mi-am dorit sa impart dragul meu cu cei dragi mie. am reusit pe jumatate. si o consider jumatatea plina.

mi-am iubit trecutul si prezentul si mi-am conturat viitorul. a fost bine. va fi bine. din mine va incepe. in mine sa va termina. si iar a inviat!

am plans cu lacrimi de emotie, nu de durere, nu de placere. pur si simplu lacrimi. si imi plac lacrimile "pur si simplu".

cand am iesit din biserica am dat mana cu preotul... am spus "Cristos a inviat!" si mi-a raspuns calm: "sigur?"

da. el da. eu? piesa rastignirii se repeta zilnic de fapt. cu fiecare. cu mine... cad zilnic si ma ridic inapoi, privesc printre picaturi de gheata si sange undeva... inainte, undeva sus. si ajung. si cad. si iar ma ridic. in fiecare ceas, zi, luna, an...

plansul... spunea cineva, trebuie sa impiedice alte plansuri posibile. si da, plang acum pentru tine, ca sa nu plang pentru altul sau altceva. plang acum pentru mine, ca sa nu plang din cauza ta. plang acum datorita tie, ca sa nu plang alteori din vini nepatrunse. plansul... e bun. acopera alte plansuri.

si totusi. oamenii au rastignit atunci Cuvantul. si acum se cearta cu Tacerea lui dumnezeu. si eu la fel, de atatea ori, intreb, si nu mi se raspunde. ma rastignesc, mor, inviu, si tot nu mi se raspunde. totul e abstract si filozofie. totul e psihanaliza si umor. amor si dor. contiinta de sine. totul e doar ceea ce vede fiecare. restul... e Tacerea lui nepatrunsa inca... de noi toti, si fiecare in parte.

Cristos a Inviat! Sigur?






joi, aprilie 1

pacaleala de amor

azi mi-am rupt firul de martisor... cu putere si furie aproape... mi-a ramas o dunga rosie pe incheietura sa-mi aduca aminte de locul unde sunt venele....m-am indreptat singurica si cu melancolii de demult spre primul copac inflorit.... pe crenguta unde ma pregateam sa-mi inod tristetile... mai era un fir de martisor....

cel putin... macar... doua fire de martisor si-au gasit locul pe aceeasi crenguta. sunt impreuna si vor trece anotimpuri in doi...

pacaleala mea... ramane pacaleala. m-am pacalit atat incat ziua asta ar trebui sa insemne "terminarea tuturor pacalelilor". oare? din pacate in catalogul semnelor de circulatie a sangelui prin vene si a simtului prin suflet nu exista indicatorul asta.... l-am cautat.

miercuri, martie 31

1 an

anul trecut pe vremea asta eram in pamant, si pamantul deasupra mea si eu ma uitam de jos in sus la toate de parca erau ceva de neatins.... imi doream lopeti de tarana aruncate peste mine si intuneric, ca sa nu mai vad, sa nu mai simt, sa nu mai stiu Nimicul prin care treceam.... anul trecut pe vremea asta mi se spulberasera toate motivele de a trai si viata ce o purtam in mine se ducea la cer.. cu aripi negre de pacat....ramanea Golul pe care nimeni niciodata nu mi-l va putea umple... nici cu flori nici cu noroi.

anul trecut pe vremea asta iubeam si uram asa cum n-am stiut ca e posibil pe pamant. anul trecut in martie, primavara era inghetata si eu murisem... si nu stiu nici azi daca am inviat sau sunt in purgatoriu....

acum... mi-am luat un catelus... il cheama Piti de la Pitic. e puiul meu care o sa-mi umple macar timpul daca nu altceva. cum ajung oamenii sa incerce... fara succes! sa umple chestii din viata doar doar o parea mai roz sau mai verde lucrurile din jur... mi-e mila de Piti. el nu stie de ce l-am luat, de ce il mangai si mi-e drag, de ce mi l-am dorit atat si daca ar sti probabil mi-ar spune "casca ochii femeie si fii femeie, nu stapana de catel!"...

nu mi-a spus psihologul sa-mi iau pet... n-am ajuns inca la sedinta aia. dar data viitoare o sa-l anunt eu. e atat de previzibil totul... uneori ma intreb de ce mai incerc eu sa merg mai departe, pentru ca "mai departe" este previzibil, stiu ce se va intampla, si cand se intampla nu ma surprinde nimic, ma asteptam.... e o senzatie crunta, dureroasa si deloc colorata.

welcome home Piti....


sâmbătă, martie 27

Ora Pamantului

se stinge lumina o ora... vazusem si eu la stiri si mi-a intrat sora mea in camera si mi-a stins lumina... trist. ascultam alifantis... mi-a ajuns in ventricolul stang si in aorta-mama tot versul si toata melodia... stau la lumina monitorului si ma intreb...imi raspund singura... si iar ma intreb.

am o durere crunta de cap de parca menghine mari ma strang si ma sfarteca incet, in reluare... ma simt de parca astept urmatoarea picatura din sirul picaturilor chinezesti care tortureaza fiinta....o simt cum se duce catre ulcerul acela care asteapta ca o floare carnivora sa-mi inhate toate sentimentele... toate picaturile... sa mi le transforme in pietre... de hotar? nu... nici macar. pietre de durere care-si bolborosesc blestemul si pacatul...in mine.

it-s not over...

marți, martie 23

azi sunt...

azi sunt o statie de gara mica, cocheta, cu ceva verdeata pe margini... unde trenurile vin si nu stationeaza mai mult de cateva minute. si pleaca. si eu Gara, raman, astept. nu... nu sunt o Destinatie pentru nimeni. Nu sunt Pornire. sunt Drum, sunt in drum, langa drum, sau drumul... cum vrei sa ma iei.

sunt pauza ta de tigara, respiro-ul claustrofobilor, minutul de verde si soare. sunt amintire, nu prezent.

duminică, martie 21

somn

am adormit azinoapte...azidimineata cu mana stanga pe osul acela al bazinului care-mi place mult...iesit in afara de parca ar vrea sa atinga infinitul. osul acela pe care il ador la tine. cu care trebuie sa ma potrivesc intr-o imbratisare a trupurilor caci altfel s-ar chema ca ne impungem... nu ca ne contopim.

am adormit asa gandindu-ma si amintindu-mi. visand. si tresarind o data la cateva minute. cumplit. tresar in somn si ma trezesc de mii de ori. visez ca pic in hau si doamne! cat mi-as dori sa pic la nesfarsit si sa-mi traiesc senzatia de cadere libera pana la capat. nu pot. ma trezeste. tresarirea.

mai tii minte "fiul risipitor"? cum dadeam mesaje cu pasaje din cartea aia pe care le cunosteam prea bine amandoi? imi ziceai ca Eva este idealul tau feminin. te contrazic domnul meu, acum la ceas final si inutil de fapt. nu cred ca ai puterea sa fi iubit asa cum Eva a iubit. nu duci. de fapt nu se cheama ca te contrazic, ai spus ca este un ideal. in cazul asta si tu ai fi un ideal.

asa mi-a placut sa te vad. sa te am. sa te consider. am crezut sincer ca tu-mi esti Idealul si mi-am dorit sa-ti ajung si eu la randul meu macar pe jumatate...

Fiul risipitor se intorcea intotdeauna... Eva il astepta infinit. si il iubea. si suferea in tacere. ma simt Eva. tu nu esti "fiul Risipitor" caci nu te intorci la mine... ci acasa. pentru ei esti "Risipitor". pentru mine doar Ideal. ramai.

imi place osul acela al trupului. mi-e dor sa-l adulmec, sa-mi pun urechea in curburile pe care le creaza. sa-mi simt pubisul in el si sa adorm asa cu... cineva.

sâmbătă, martie 20

pranz de sambata

singura. cu un compot de visine si tigari multe. muzica. liniste. blog. soare afara si ferestre mari. e minunat. sambata la pranz realizez ca iubesc, ca urasc, ca mi-e ciuda. vreau mai mult sau deloc.

imi tremura degetele pe tastatura. nu mai am coordonarea miscarilor. incerc sa ma conserv sa nu fac vreo boacana. as vrea sa scriu mult dar nu stiu de unde sa incep... inceputurile astea... imi doresc sa ma obisnuiesc cu mine incepatoare in tot. sa iau totul de parca e prima data.

am citit pe un blog despre pascal bruckner. eu am descoperit cartea asta intr-un moment de apogeu. si mi-am vazut sfarsitul. si el a venit. e foarte interesant in ce te transforma amorul. cum se transforma el si te duce si pe tine spre carari neimaginate. e un privilegiu sa-l traiesti cu adevarat, pana la capat, cu totul. sa poti. sa simti. si sa-i platesti pretul la final. si eu ma simt privilegiata.

miercuri, martie 17

am impresii

uneori am impresia ca oamenii nu ar vrea sa stie cat de bine sunt, cat de bine imi este, ca ma pot ridica si pot spera. pot visa. pot si atat. uneori am impresia ca nu e de bun augur sa te arati puternic, sa fii puternic, sa vrei mai mult de la tine.

uneori am impresia ca gresesc vrand mai mult de la ceilalti, avand pretentia sa fiu inteleasa, sustinuta, dorindu-mi sa sustin si sa inteleg la randul meu. uneori se ridica ziduri mari, din nimic, de nicaieri si parca stai de vorba cu pietrele.... pietre care candva iti erau alin.

impresia ca... nimic nu mai merita nu e neaparat dureroasa. in schimb impresia ca nimic nu mai merita si n-a meritat vreodata e cumplita. ca tu nu ai meritat, ca celalalt nu a meritat si indiferent ce vei face, ce vei fii, lucrurile nu se vor schimba niciodata. vei fi zero. va fi zero. totul e van si neant. zid.

am impresia ca... nu da bine sa fii tu. ca nu da bine sa vrei si sa poti si sa oferi mai mult decat ti se cere. nu da bine sa... iei din viata ce ti se ofera, ci ceea ce-ti doresti cu adevarat.

marți, martie 16

pentru mine

... si pentru cei care mai stiu sa traiasca...altfel, sa respire si sa le fie dor de talpi in nisip fierbinte....




"Nici un sentiment nu trebuie cerut. Cand ii ceri unui om sa se comporte intr-un anumit fel, in momentul ala l-ai pervertit. Din veritabilul om il transformi in Falsul om.

Comportamentul lui va fi tricotat atunci pentru ati face pe plac. Tricotul este format din firele lui, dar forma pe care o va lua nu-i va apartine."

(de pe orchisnoir.)