sambata cu picaturi

sunt intr-o stare zen in care parca tot ce misca, se muleaza pe sentimentele mele, pe starea mea cu tot cu doruri si nevoi, pe mofturile mele copilaresti. ma simt in plina armonie cu mine insami si cu tot exteriorul in care plutesc parca. am dat un examen azi.... mi-am baut cafeaua singura intr-o bodega din cismigiu. cat de frumos este cismigiul cand ploua. e printre putinele dati cand ploaia nu ma melancolizeaza negativ. e chiar frumos. verdele compenseaza griul trotuarului umed, iar lebedele albe din iaz creau contrastul perfect al unei dimineti de sambata...

am respirat un aer curat, spalat parca de pacatele noptii prin cele cateva picaturi cazute. mi-am cumparat pantaloni rosii, am gasit din prima, desi imi doresc de mult si tot caut. cand incetezi sa cauti cu inversunare ceva, se intampla... oare o fi o regula de aur nescrisa asta? imi lipseau 2 lei si in timp ce rugam vanzatorul sa-i pastreze cateva minute pana ma intorc cu banii, un mosulet intrat in magazin, imi intinde 2 lei si zice: "poftim domnisoara, nu va mai duceti pana acasa! e cea mai mare sambata din an!"... i-am zis "bogdaproste" si am zambit. mi se par fantastice gesturile de genul asta, venite asa parca de Sus, ca intr-un puzzle in care o mana invizibila aduce la un loc universul tot. pentru tine. pentru mine. pentru fiecare dintre noi.

ajung acasa si incerc sa-mi conving mama si bunica sa nu mai dea ciocolata la catel... interesant exercitiu de persuasiune. o sa ma afund in meditatie si-mi voi savura "cea mai mare sambata din an" cu gandul la Ei, cei care nu mai sunt, cu gandul la mine si la lumina din fiecare picatura de ploaie.

bunica mea

a venit Bica de la iasi... n-am vazut-o de un secol imi pare si... ma intristeaza gandul ca am prea multe lucruri de facut, si nu am timp sa stau cu ea... cine nu are batrani sa-si cumpere, sa-i caute, sa-i asculte pe ai altora.
mi-e dor de bunica mea, desi e aici cu mine. mi-e dor cred... de mine cea mica, copila aceea zvapaiata care radea cu gura pana la urechi de poantele ei, care manca supa cu mamaliga si paine cu unt, toate odata, numai la Bica, pentru ca numai ea intelegea ca "gusturile nu se discuta"... mi-e dor de mirosul de tei si de tonele de ceai baute cu ea, de senzatia asternuturilor scrobite si calcate... de povesti si oameni simpli.

am o presimtire si nu vreau, nu pot sa cred ca se va adeveri...

mi-e dor de oameni care nu mai sunt. mi-e ciuda ca nu am amintiri mai multe alaturi de ei. mi-e dor de mine cea de atunci si timpul nu se va intoarce niciodata acolo. mi-e dor, dar stiu ca undeva acolo ma vegheaza. sarut o lacrima si o trimit in zbor... Acolo, la Voi!

sarutmana Tata, Bicu, Omma, Papi...si David.

am tot ce imi doresc

in dimineata asta constat cu bucurie sincera ca sunt ceea ce mi-am dorit sa fiu, imi sunt eu mie suficienta si nu am nevoie de nimic si nimeni sa ma tulbure de la a fi Eu. constat ca iubesc, sunt iubita, si restul de detalii, cum, de cine, e posibil, e dureros, e platonic, etc... nu conteaza.
conteaza ca eu iubesc. si ca stiu ca sunt iubita. conteaza ca doresc un barbat cu toata fiinta mea si il am. conteaza ca visez cu ochii deschisi si ma bucur de fiecare raza de soare si de forma unui norisor pe o bucata de cer senin. conteaza ca am oameni in jurul meu care ma vad pe mine, nu se uita prin mine si ii simt aproape si reusesc sa le fiu asemenea. conteaza ca indiferent cat de greu si crunt imi este in drumul asta sisific al vietii, al sortii... reusesc sa zambesc la final de zi, de ora, de clipa si sa ma uit in urma cu mandrie. fara regrete. mi-e bine oricat de rau ar fi.

dor de mare, dor de noi, dor de mine

mi-e dor de ea ca nimanui... alt vers, alta distractie. abia astept sa ma arda nisipul prea fierbinte si sa traiesc senzatia fiecarei picaturi care curge pe trupul meu iesit din valuri. abia astept sa ma bronzez auriu, asa cum mi se intampla si sa mi se blonzeasca parul la radacini. abia astept sa ma dau cu creme inutil si sa culeg scoici in atemporalitate. mi-e dor... de ea. de mare. mi-e dor de briza care imi incurca onduleurile, de berea bauta pe plaja, de dansul nebun sub clar de luna si de scaldatul in rasarit, prinzand parca mingea aceea rosie la piept...

mi-e dor de mine cea care sunt acolo. mi-e dor de unele momente in care am fost cumva, si n-am sa mai fiu niciodata. le pastrez, le iau cu mine si le readuc mereu la malul marii... acele momente raman. ca o amprenta. dulce pecete.

vreau sa-mi respir libertatea si fiinta intreaga acolo... in aer cald si vant cu pietricele. vreau sa numar stelele si sa adorm sub cerul infinit. vreau sa inot si sa-mi fie foame adevarata. sa te iubesc de acolo, de la mal, si sa-mi compar iubirea cu infinitul apei. sa ma minunez ca prima data de culorile acelea combinate de vreme, soare si vant, acele nuante ale marii pe care nu voi reusi niciodata sa le exprim pe panza.

marea... si eu.

insomnia

deci te rog frumos, pe tine cel cu care comunic telepatic sau mai stiu eu pe ce frecvente nevazute... nu-mi transmite starile tale, le am si eu pe ale mele...

e noapte si dupa cateva ore de zvarcoleala ca pestele pe uscat imi amorteste bizar mana stanga... tinuta ca un scut invizibil de o inima care o ia la sanatoasa si ma sufoc. ma sufoc de viteza cu care bataile imi ustura sternul si simt ca lesin la orizontala fiind... ameteala. haos. neliniste de nicaieri. mana dreapta isi asteapta intepaturile docila si la un moment dat tresare si ea. nu ma mai simt. doar capul mai gandeste starile prin care trec. corpul nu ma mai asculta. e crunt.

imi vine sa urlu fara glas. imi vine sa ma scutur dar n-am putere. stau in inertie si aproape ca ma infurii. ma ridic intr-un sfarsit. ma duc dincolo. cu capul la sud. poate asa o sa adorm. ma uit ingrozita ca se lumineaza de ziua si incepe saptamana fara mine. am ramas in urma undeva. o urma si o umbra care ma zguduie in amorteala.

intru in senzatii somniace si visez ceva ciudat cu personaje pe care nu le cunosc dar care mi-au facut si le-am facut rau. ma ascund in vis asa cum am facut-o in realitate de lucruri si oameni care de fapt stiu foarte bine cine sunt si unde sunt. e dureros. si ma scol a nu stiu cata oara in cele cateva oase pe care le mai simt. cafea. tigara.

buna dimineata!

firesc

am analizat in ultimul timp ideea de Firesc. sau cum sa numesc asta... ma rog.

firesc e atunci cand se petrece ceva, chiar fara voia ta sau fara a uzita de vreo putinta anume aleasa intr-un scop, si acel Ceva, ulterior pare atat de natural de parca il asteptai de o viata si "ce bine c-a venit".

firesc este atunci cand lucrurile scapa de sub controlul mintii si al sufletului pentru ca pur si simplu predestinarea, si unele logici ale sortii nu se potrivesc cu vointa si dorintele fiecaruia.

firesc e atunci cand lucrurile se aranjeaza ca intr-un puzzle, nu atunci cand puzzleul e gata si tu nu faci decat sa-l deranjezi crezand ca vei obtine alta imagine, suprapusa, sau nu, dar alta, la fel de perfecta. nu.

am deranjat un astfel de puzzle si nu mi-a fost bine. nu pot construi peste ani si iubiri, peste temelii bine inchegate. nu poti construi vila peste o temelie de cabana, sau invers. deranjezi cursul sacru si cel natural al firii. cu pretentia ca iubirea muta muntii. nu chiar. nu si cand devine nefiresc.

am gresit fortand Firescul si Normalul. tragand de sfori si de limite si incercand sa fac din dragostea mea ceva atotputernic... nu e deajuns doar sa iubesti.

ma bucur de lucruri marunte si firesti de la o vreme. ma imbat cu ele si traiesc euforia asta ca pe o compensatie.

va salut firesc in seara asta.

cluj

liniste... un oras mai aproape de vest din toate punctele de vedere. ma gandesc sa ma mut. ma gandesc serios sa fug din mocirla asta de bucuresti unde ieri a atacat-o pe mama un nebun in plina piata unirii, a pus-o la pamant si ia dat cu pumnii in cap urland la ea. asa pur si simplu. in plin centru si in plina zi. incredibil. execrabil. ma infior toata.

in fiecare zi gasesc motive sa plec de aici.

am fost deci la cluj, am papat varza a la cluj, autentica. am vizitat bisericute si m-am plimbat pe marginea unei ape. sunt parcuri multe civilizate in care lumea face jogging, sunt stradute inguste pietruite, nu se claxoneaza, nu se urla, nu se intampla nimic "inedit" pentru ca oamenii sunt cu bun simt. chiar si tanti de la non-stop care mi-a dat tigari intr-o seara la o ora tarzie. mi-a zambit. neobosita. si mi-a spus "la revedere" la iesirea din magazin.

e verde mult acolo. si oamenii se imbraca normal si nu se scaneaza unii pe altii ca aici. nu sunt blocuri inalte si gri. se sta la terasa pe bulevard si se bea bere la halba de un litru. toti cainii sunt de rasa si mici. nu musca, nu latra. canta pasarelele ca la program artistic indiferent de ora. in orice colt al orasului ciripeste ceva.

si eu m-am umplut de liniste si pace in suflet. mi-am odihnit gandurile si trairile, le-am pus frumos la sertar. am respirat adanc mirosul acela de flori de camp si am venit acasa cu un buchet de lacramioare. sunt bine.

ma voi intoarce acolo. definitiv.

asteptam

asteptai? nu. evitam. ba da, asteptai.... cu o lacrima in coltul ochiului pe care l-am adorat atat. cu una din aorte stransa in menghina timpului si a constiintei si cealalta jumatate de inima rece...

si eu asteptam. si mi-ai venit in intampinarea frecventei pe care am avut-o candva si cred c-o vom avea mereu. sau ne va avea ea pe noi, fara voia noastra, si ne va aminti din cand in gand ca ceva, un ventricol invizibil ne leaga. dincolo de tot.

am avut o zi frumoasa. cu piure de mazare si o tava verde primita in dar. cu liliac si cola. cu scoala si emotii. cu mama care se comporta ca un copil. cu fratii mei la o tigara de seara. cu zambete si noduri in gat. cu placerea unei beri fara alcool langa hamace. cu cer senin pe contrastul verde al frunzelor jucause. cu prietena mea dulce care traieste premiera vietii si a varstei.

iubesc. va iubesc. e senin si doar un nor mare si alb ma invadeaza. ma urc pe el si astept.

m-a ajuns oboseala

ma doare capul. tot capul. nu fruntea, nu ceafa, nu tamplele. tot capul. e crunt. Piti se agita vesel, macar el. sunt obosita si nu pot dormi cat vreau, cat imi trebuie, nu mai intra materie cenusie, nu mai intra vise, nu mai intra ganduri, nu mai intra nimic.

parca ma sufoc. vreau aer, cat mai mult si mai rece, proaspat, dar sa-mi fie cald. vreau soare si vant prin plete, un nor alb la care sa privesc de pe o pajiste verde crud. sa miroasa a flori de camp. sa intind mana in iarba si sa... intalnesc degete jucause si priviri fierbinti.

azi iar

azi e tot azi indiferent ce as face, ce as visa. e doar azi. azi nu e maine, azi nu e ieri. chiar daca uneori subconstientul meu tropaie spre ieri, sau spre maine... eu nu pot decat sa ma conformez la azi.

examen la drept. telefoane. mama. sora. piti voios. obosita. coplesita. kati si ciorba ei din basarabia. diriga si onomastica ei online. un pic de soare. as fi dorit mai mult. doruri. multe. mail. note. zambete. grimase. ridicari de spranceana. pastile. si atat.

si maine e o zi. dar azi a fost azi.