ploua

ploua marunt, ploua des, ploua ca o perdea alb-transparenta care transforma orizontul... imi place ploaia. sunt la munte... e ceata, e gri si eu totusi vad culori in tot. am respirat adanc si am pasit cu grija. voi dormi iar. mult. ma voi inunda de verde si-mi voi aminti vremuri de demult. ma voi lasa spalata de picaturi reci si proaspete. ma voi intregi din ele si le voi pastra in causul sufletului pentru vremuri de negura... cand voi avea nevoie de apa vietii sa ma clateasca in interior...

ma asteapta marea. de data asta voi pasi din munte in mare si voi imbina cele doua intr-un intreg. voi fi totala.

eu

sunt proaspat absolventa de master. si 2 facultati.  drept si stiinte politice. si am facut 2 ani in 1 la drept si ma mandresc cu asta. 36 de examene anul asta si le-am luat cu bine si foarte bine. sunt cea mai sexi, cea mai desteapta, cea mai inteligenta, cea mai libera, cea mai fericita si mandra femeie de pe pamant. pentru ca fac doar ce-mi place, cum imi place. si fac bine. ma iubesc cel putin o mie de fiinte de sexe diferite, declarat oficial si neoficial. eu iubesc pe toata lumea ca sunt plina de iubiri si iubire si dau pe dinafara. si nu mi-au murit laudatorii. dar sunt narcisista.

am avut ieri party de absolvire. "felicitari barbulescu pentru entuziasmul cu care traiesti tot ce faci" mi s-a spus... m-am bucurat ca un copil sa constat feedbackul starilor mele impartasite. sa vad ca oamenii adunati in jurul meu ma simt asa cum sunt. asa cum ma ofer. ca se vede, si eman la propriu "entuziasmul" din tot ce intreprind. e fantastic. va recomand. transparenta, sufletul pe tava in orice nimic de relatie sau activitate. va recomand sa fiti voi oriunde... sa nu va pese, sa nu creati imagini si aparente. se sparg ca valurile la mal mai devreme sau mai tarziu, nu castigati nimic autentic.

ah am terminat cu scoala, sper ca nu definitiv. voi publica o carte la anul. nu m-as desprinde de etapa asta a tineretii mele, niciodata... studentia...

gata ca ma apuca melancoblegiile.

aberatii de dimineata

fantastic, exista oamenii vii. asa vreau eu sa-i numesc, pe aia care nu dorm sau care se trezesc de foarte dimineata. da.. cum zicea cineva, pana la urma putea fi mai rau. dar si mai bine.

la 5 dimineata era un om pe mess. hai bem o cafea. hai. si am baut-o. frumoasa atingere a razei. chiar mi-a zambit. i-am dus doua caise. am vorbit mult in euforia insomniei mele. m-a ascultat si ne-am privit in ochi. stii cum e? om pentru om. ochi pentru ochi. cuvant pentru cuvant. cafea pentru cafea. si o dimineata frumoasa, simpla, completa. avea si biscuiti si un pahar cu apa cafeaua aia.

e intr-un fel sa vezi orasul cum incepe sa se trezeasca...
e in alt fel sa vezi rasaritul de la etajul 5...
si altfel sa inceapa bormasinile pe la 9...
si inca sa nu poti adormi...

anyway...tx my friend. 

aberatii de moment

nu pot sa dorm, m-am enervat pe toata blogosfera. deci va dati rupti in doua trei patru, care mai ca plangeti, care mai ca va dati de toti peretii, va luati la tranta cu moartea, cu viata, care visati cu ochii deschisi, care sunteti sentimentalisti incurabili, altii fac creatii porno absurde, unii posteaza scrisori primite pe mail de la altii... bai da nici unul Unul nu zice ceva dupa o anumita ora. pentru ca dormiti. ca oamenii. normal, si eu ma revolt ca va citesc ziua, si noaptea... n-am ce! initiez proiect de blogosfera a insomniacilor, sa facem din noapte zi si sa postam numai dupa orele 00, cu ce buline vreti voi.

alta aberatie: bai sunt unii care sufera maxim de ei insisi, asa parca ii doare eul lor interior, si vor sa-l scoata afara, sa-l afiseze, sa fie atins ca sa se confirme ca exista. e incredibil cat poate sa se duca un om pe el insusi atunci cand nu se mai vrea. stii cum e? e nasol.

aberatia 3: sunt bisexuala. hai sariti toti cu urale si mirari. parca sunteti o priza explodata cand auziti asta. sunt poate printre putinele care o recunosc... whatever. nu-mi faceti oferte. din viata iei ce-ti doresti, nu ce ti se ofera, zicea un clasic in viata. da. e cel mai sanatos asa.

"uita-te in ochii mei adanc" "mi-e dor de tine" da. tratament. pilula de zi cu zi, Dorul. e fantastic. chiar imi e. sunt fantastica, prin tranzitivitate.

puiul meu? te iubesc. pur si simplu. o sa scriu despre asta. habar nu are nimeni ce si cum.

Dor? habar nu ai. dar eu continui. sunt libera sa te am, la mine in Platoniada.

Andrei? m-ai surprins. K? esti... stii tu. Cezar? maine dimineata la cafea sa vii cu flori pe blog. ca sa zambesc amar. Pasiunea? scrie si tu despre bisexuale. Ochelari in ploaie? cati ani ai? Memori3s? hai la un cico ca m-am saturat. Cires? ziceai ceva de un vin, te-ai pensionat. anonim? multumesc.

de la mine azi: bubuituri in usa si zgariat de unghii pe pereti. in rest sunt bine.

alta insomnie

insomnie..
nebunie,
doar in iz de iasomie,

sa te spele,
sa ma scurga,
de pacatele
ce urca,

insomnie...
nebunie,
la ore tarzii
cu ochi vinetii
as scrie alfabetul
pentru bietul
prost din sat.

nu scrie nimeni pe blog la ore deastea? eu ce citesc cand nu pot sa dorm?

intoarcerea

moment perfect... plecam cu maxitaxi si in spate se aude o tipa cu chitara care fredoneaza melodia "Campuri aurii"... lasam in urma campurile aurii cu maci si albastrele, malul si valurile, linistea si pescarusul alb. ma asteapta tot aici. revin cat de curand.

am privit stelele indelung. am iubit spatiul deschis si raza care m-a topit. mi-am jucat pletele in briza. am facut poze si am savurat momente. mi-am scaldat sufletul si trupul intr-o mare limpede. am cules scoici si mi-am afundat talpile in nisip. mi-am pus un inel pe deget si m-am casatorit cu marea. pescarusii ne-au fost martori si algele decor.

am ajuns acasa. imi doresc sa fac atatea, sa vad atatia oameni dragi si sa intreprind o groaza de activitati care mai de care... uf, si n-am sa reusesc. sunt sigura. insa voi picta scoica cea mare pe care am adus-o cu mine. si voi termina cartea inceputa pe plaja. promit!

mi-e dor de voi. de tine. vreau! ating. strig. sper. astept. zambesc. clipesc.

(fiecare stie in spatele carui verb se afla ;) )

dor fierbinte

tot aici. tot printre raze si valuri. e atat de bine ca n-as mai pleca. as zace in nestire. imi simt oboseala de peste an si dupa somnuri de peste 12 ore, parca mai am de recuperat...

ma imbat cu briza si ascult valurile cum se sparg. Doamne ce melodie... inchid ochii si zambesc la soare. marea se aude, canta, geme, e adorabila!

mi-e dor de Acasa. e un sentiment atat de placut. mi-am dorit intotdeauna in fugile mele sa-mi fie dor de casa... de acasa la noi, sau la mine... de un Ceva care sa ma ademeneasca, sa ma cheme, sa ma imbratiseze cu totul cand ajung si sa oftez usurata "ce bine ca am ajuns Acasa!"

da. am asa ceva. e minunat. am un coltisor de rai de unde plec cu grija si la care vin cu drag. mereu. un perete verde si o canapea primitoare. o masuta mica patrata si un acvariu cu broscute. un Piti care da din coada si canile mele colorate gata sa serveasca ceai si cafea... globul din tavan si perdeluta cu patratele grena... cartile mele si piticii din poveste. poza lui tata... pianul si culorile mele. toate imi sunt Acasa. si gandul meu pluteste spre ele in fiecare zi.

jurnal de bord

sunt maci salbatici... si ceva floricele albastre, creaza un contrast fantastic cu nisipul si malul inverzit... un vanticel adie si nu ma lasa sa-mi fie prea cald, marea e primitoare si nisipul umed de sub valuri ma incita intruna!

stateam azi pe mal, exact acolo unde se sparg valurile si puterea si hotararea cu care imi aruncau picioarele intr-o parte ma inebunea de placere. m-a vegheat un melcisor si musculitele m-au sarutat pe fese pana le-am gonit bland... nu pentru totdeauna.

ah... ce senzatii si melancolii. imi astern dorurile mute printre scoici si le voi lasa aici, sa ma patrunda in talpi si data viitoare. voi lua cu mine o bucatica de vant, in plete, si le voi lasa sa-mi mangaie umerii bronzati... dar mai e pana atunci. mai stau. ma mai scald in lumina.

tinerete fara batranete

mi se pare incredibil si fantastic, aproape de fabulos.... am fost ieri cu mama la o receptie organizata in cinstea unor oameni frumosi, profesori universitari, energeticieni, academicieni, personaje care tin in picioare lumina si energia din casele voastre... oameni trecuti de varsta tineretilor haotice.

au dansat, s-au simtit bine, si pe melodia aia "tanar vreau mereu sa fiu... ca la 20 de ani, fara griji si fara bani" erau in picioare toti, sareau si se zbenguiau cu o naturalete minunata. zambeau, erau liberi... e minunat sa vezi astfel de oameni ca se simt bine, se distreaza, ies din cotidian si invita doamnele la dans, latino, disco, muzica populara, orice. nimic nu-i mai facea sa seada pe scaune... am descoperit intr-un mosulet aparent trist o energie de nedescris, un adevarat dansator, un om cu umor si plin de viata. m-a emotionat. sa constat diferentele de generatii si asemanarea totusi intre suflete care se simt din interior cat de tinere si pure s-au pastrat...emanau frumusete, viata se vedea in ochii lor...

si mama era fericita. si eu uimita placut. am savurat clipele astea ca pe o lectie de viata, o lectie de tinerete... vreau sa cresc frumos si sa imbatranesc intinerind, oricate anotimpuri imi va lasa Dumnezeu...

carliont

dupa peste 30 de ore de nesomn, un examen, mii se drumuri si telefoane, organizare si treburi administrative... am ajuns. la mare. sarut vazduhul tot si ma las alintata de briza asta de aici.... prima data pe anul asta. ea, marea e tot aici. ma primeste cu o culoare argintie, linistita, calda si limpede... asa cum trebuie.

am inspirat adanc si mi-am afundat picioarele in nisip...e o senzatie unica atat de asteptata... ieri mi-a spus cineva ca sunt "fiica marii".... iar una dintre melodiile noastre e "la petite fille de la mer"... iar eu sunt acum aici, singura si fericita, libera si implinita in cel mai fantastic mod... mi-e minune si mirare culoarea marii de fiecare data cand o vad. ma imbat cu privelisti si zboruri de pescarusi... imi simt fiecare por deschizandu-se spre raze si picaturi. iau orizontul in brate si sper, astept, visez. ma iert pentru toate cate au fost si ma incurajez pentru cele ce vor veni. va gandesc in culori pastelate si vreau macar o bucatica din starea mea sa o traiti intens si pur, macar o data...

mi-am despletit parul si l-am lasat sa zburde pe umeri in ritmurile brizei... mi s-a ondulat si ma amuz de carliontii mei, numai la mare ne putem saluta. ce bine mi-este! ma frige racoarea si ma panseaza de toate cate au zgariat anul asta... eu masor anul din vara in vara. o sa-mi petrec revelionul aici. sambata. un an nou cu bine si voua!

cu peste si mujdei, da? musai!