vineri, martie 11

bye bye

plec. in cateva ore am tren. si cum nu ma ingrozesc orele multe de drum, abia astept impresia aia de calatorie, de a lasa in urma ceva, pentru a intampina altele. e demential. deja mi-e dor de ce las aici, de parca plec si nu mai vin, de parca lumea nu ramane asa cum o las si pierd ceva in timpul asta. mi-e dor de personaje si stari, de tabieturi si simtiri. si-mi place sa-mi fie dor...

uneori e bine sa pleci, pana si numai pana la colt, ca sa ti se faca dor de tine, cel de adineaori. ca sa apreciezi si sa masori lucrurile din alte zari. e un exercitiu minunat.

o prietena ma anunta ca pleaca din tara. si culmea, nu ma mai trec fiori, nu pentru ca refuz sa ma mai doara plecarile din viata mea, ci pentru ca de la un timp, lumea mi-a devenit mica. stiu ca oamenii se pot intalni si pot ramane impreuna indiferent de distantele in km. stiu ca distanta poate deveni enorma chiar fara sa te misti un centimetru de langa celalalt.

dar fara filozofii si tristeturi azi. sunt asteptata cu drag. voi rade mult. la intoarcere primesc imbratisari de parca vin de peste mari si tari. va salut in tranzit!

Niciun comentariu: