luni, martie 14

wild west

wild west-ul tarii nu e deloc wild. am gasit acolo casute colorate, cladiri renovate, ingrijite cu gust, oameni care nu vor sa iasa in evidenta prin kitch. adica chiar daca reusesti sa separi vizibil pitipoancele de fetele cu.minti, cele dintai nu polueaza fonic sau vizual atat de ostentativ cum se intampla in bucuresti. si nici unii, nici ceilalti nu arunca chistoace pe jos.

am pozat porumbei si am zacut la cafele si cola cu orele. ore scaldate in soare si in taclale despre amoruri si vieti. o prietenie dulce desfasurata in pasi agale la plimbare si parcursa in fumuri de tigari prea tari pentru inimile noastre.

mi-e minunat, cum am mai spus, sa am la cine sa ma duc. sa am de ce sa ma intorc. sa-mi fie dor de casa si in acelasi timp sa-mi doresc sa nu mai plec, sa prelungesc momentul revenirii.

mi-am clatit ochii si mintea in peisaje straine. mi se pare ca aripile de porumbel de aud mai clar si mai sacadat acolo. cred ca si cei care vin in bucuresti descopera cum cad frunzele prin parcuri sau clipocitul apei de sub ratele din cismigiu. intotdeauna e mai bine si mai altfel in alta parte.... e un dat. e misterul necunoscutului, e placerea noului.

Niciun comentariu: