duminică, martie 27

papagalii din viata mea

I.
aveam 17 ani, el - O. 31. mergeam cu un tramvai scartaitor spre nicaieri pe o canicula de nedescris. ma simteam in zona crepusculara si imi veneau in minte pasaje din ”la tiganci”. aveam impresia ca tramvaiul ala ma va duce cine stie unde, cu soarta cu tot, undeva bine. la o statie s-a urcat un mosulet. ca din povesti, frumos, cu o moaca de intelept cald, cu o cutiuta de biletele si un papagal verde. pesemne ca-si terminase ratacirile, pentru ca nu cerea nimic nimanui, era obosit. el m-a intrebat daca vreau biletel. i-am spus amuzata ca da. pana i-a platit omului ceva simbolic, m-am gandit ca ce va trage papagalul, aia sa se intample si ca astept de undeva de dincolo un semn in bucatica aia de hartie. si... scria ca dragostea vietii mele este V, ca voi trece prin hauri tulburi in viitorul apropiat, dar va fi bine. viitorul relatiei cu acel El din tramvai era intradevar incert. am trait ulterior haul tulburator si apoi a fost bine. nu cunosteam nici un V. dupa...niste ani (nu multi) l-am cunoscut si pe V.... culmea, nu? sau doar coincidenta? (ah cat imi plac!)

II.
eram cu V la o cafea in aer liber. in complezente triste a doi oameni care isi revendica amintiri si simtiri interzise. eram... pe la finalul unei treceri de pietoni pe care se pusese demult rosu. dar persistam in priviri cu flacari si zambete cu subinteles. mosul din poveste a aparut cu papagalul verde. V. stia ca-mi gasisem Veul din predestinarea de acum niste ani. dar nu mai eram siguri nici unul dintre noi daca exista dragoste pe pamant, la modul ideal, pentru ca lumea nostra se prabusea iremediabil. i-am spus ca vreau sa-mi zica papagalul verde de data asta ce mai urmeaza... si scria asa: alta prapastie ma astepta, de neuitat. din care voi iesi cu greu. nu scria cine pe cine mai iubeste, ci doar ca... M. ma va iubi mereu. M. era si va ramane primul amor adolescentin. stiu ca raman acolo undeva in inima lui, ca toate iubirile copilariei. first love, never forget - ce cliseu, dar adevarat. am ramas uimita de... coincidenta numelui. din toate numele care incep cu M. care era probabilitatea sa scrie pe biletul acela tocmai M..., un nume rar in Romania? si de faptul ca nu se confirma sau infirma dragostea celor doi cititori prezenti. prapastia de neuitat am trait-o... si inca nu stiu daca am iesit total din ea.

III.
eram azi la o cafea in cismigiu. cu prieteni vechi si dragi. venise vorba de V. si... mosul din poveste apare in cafenea cu papagalul verde in cutiuta de lozuri ale sortii. m-am socat in conexiunile mele, si am cerut un biletel. fara sperante, cu amuzament. scria ca... ma joc intre personaje, si ele nu stiu ca inima mea apartine numai unui El de care de ceva vreme m-am separat. voi reusi insa sa raman cu el si viata mea va fi frumoasa, de voi cugeta bine. pe el il cheama V... in secunda doi mi-au inghetat gandurile si mi s-a dizolvat ratiunea. coincidente? pana cand, pana unde, de ce??

sunt praf. refuz sa mai gandesc. sa mai simt. sa mai asist la conexiuni, coincidente sau ce-or fi ele...

2 comentarii:

anaid spunea...

de ce nu? :)paseste,nu regreta ce ai facut, regreta ce nu faci.

piticescu spunea...

dupa ce ai murit o data (sau de mai multe ori), esti ca un bebe care face primul pas. e greu sa pasesti...