duminică, martie 27

forget it

so... hai sa uit pentru cateva clipe, ore, zile... de toate parcursurile pozitive, de ratiuni si procese, de yoga si altele. hai sa devin un pic ce-am fost, ca mi-e tare dor de mine, aia depresiva, aia care plange din orice, care complica gandurile si realitatea si se afunda in absurd. absurdul unui trecut pe care nu vreau sa-l las sa treaca. am o inclinatie aparte spre a ma taia incet, franjuri, pe dinauntru... cat masochism, cata placere ascunsa, subtila, in a ma vedea asa un pic demna de mila. unii (mai ales colegii de zodie) stiu de ce si cum ;)

e de consumat starea asta. nu se poate s-o las sa treaca asa pe langa mine, mai ales ca... in si prin ea, se nasc creatii si revelatii marete. cu folos.

am reusit deci sa plang. a devenit un miracol plansul in sine, si uite ce aiurea ma bucur cand reusesc sa storc lacrimi... si a fost sfasaietor. ametitoare senzatia de dupa plans. implinitor plansul in sine. coplesitor... ma scald zilele astea in cateva alcooluri, am vise turbate cu sange si oameni, ma trezesc obosita de viata si orice ating se dizolva. carbunele imi tremura in mana si reuseste sa oglindeasca in hasura haul in care ma arunc. e totusi liniste in jurul meu si numai in vis aud cateva strigate sparte... do not disturb, please!

3 comentarii:

Nuante de gri spunea...

Imi place...

piticescu spunea...

sper ca scriitura, nu subiectul... e dureros, nimic de placut... :)

Nuante de gri spunea...

Imi place tot ce scrii. Din durerea ta , a renascut frumosul