momente de momente

clipele mici fac viata mareata. momentele marunte construiesc temple... am trait zilele astea picaturi de clipe de toate felurile... urate, frumoase, surpinzatoare, emotionante, traumatizante... am atins toate extremele asa cum imi e caracteristic...

am prieteni adevarati. de genul:
"alo? azi e ziua mea..."
"seriooos? in 30 de min sunt acolo... nu nu stiu unde e dar ajung!"

sau... pe la 11 noaptea...
"ce faci, cum esti?"
"intr-o ora ma nasc, pe-acasa...."
"hai la noi!" si m-am dus, si mi-am ciocnit anii alaturi de oameni frumosi.

am primit perle si tare mi-am dorit perle albe candva. am simtit ca toti cei din jurul meu sunt acolo pentru mine, nu din complezenta, nu din obligatie, ci de drag... si e mare lucru. si vreau sa constat asta si peste 5 ani, si peste 10 ani.

am fost in locuri trecute dar nerasuflate niciodata. am reusit sa ajung acolo... acolo unde m-am cunoscut, unde te-am cunoscut, unde mi-am lasat lacrimi si zambete. si banca aceea... unde te asteptam intr-o zi nestiind ce o sa urmeze va ramane punctul culminant al pupilelor mele. o priveam si azi cu... un sentiment de liniste. o nostalgie dulce, nepatata. asta e viata... astia ne suntem, asta ne-a fost drumul... si cate personaje s-or mai fi perindat peacolo, dar tot banca mea este. locul nostru. nici trist, nici vesel.

multumesc voua celor mici, care faceti lucruri mari. iert pe cei pe care i-am crezut mari si au facut lucruri mici si urate. sunteti toti ai mei. m-ati creat. v-am creat. sunteti tot ce sunt eu azi. si azi sunt impacata.