joi, ianuarie 20

bun si bine

am gasit un nasture pe jos intr-o cafenea. si o frunza pe o banca in metrou, le-am luat pe amandoua cu mine, cine stie de ce mi-au rasarit in cale.... frunza era verde, poate vine totusi primavara...

maine ii duc ghiocei mamei. asa... ca in clasa a Ia.

mi-am amintit azi de vremuri dulci in compania unei prietene. si ma gandeam... cum le cerne timpul pe toate si cum oamenii care sunt facuti sa ramana undeva pe o treapta anume, raman, indiferent de timp si transformari. cum ma intorc si iau de unde am ramas lucruri si spirite, pentru ca-mi dau seama ca merita si ca m-am pacalit pe mine cand am considerat contrariul. ma intorc la prima intuitie, la primul impuls pur si sigur. n-am cum sa dau gres asa. ramane doar regretul (e mult spus) al faptului ca n-am urmat impulsul acela de atunci, ca a trebuit sa treaca totusi un timp pana sa realizez niste lucruri. dar sunt inca mica, invat si ma constientizez pe zi ce trece.

ma implinesc frumos momentele cand devin constienta. constienta e ceva de care trebuie sa ma agat, debarasand timpii pasivi si visele bulversante, iluziile, anticiparile, si orice alte trucuri si pacaleli de genul asta. imi spunea un om frumos ca... oamenii frumosi sunt cei constienti. si l-am contrazis oarecum, deviata fiind de nebuloasele mele. e o calitate sa gasesti frumusetea in orice, dar... pana la urma adevarul, nu se poate ascunde decat in constienta. si acolo intotdeauna e frumos la modul pur. nu e creatie mentala, e pur si simplu. a nu se confunda constienta cu rationalitatea/rationalizarea. nu.  

imi place la birou ca ma uit pe un geam mare, la case vechi si urmaresc oamenii din interior. suntem in filme diferite si numai mintea mea leaga totul intr-o privire pe furis. :) si cate fac oamenii in casele lor, nestiuti de nimeni (asa cred ei) si cate din toate acelea nu le constientizeaza. pentru multi dintre ei sunt robotisme, lucruri banale si habar n-au ca mie imi ofera un spectacol fantastic. al gesturilor lumesti.

merele sunt mai bune la ora 12. si berea e altfel dupa servici. somnul e dulce miercurea. o cina acasa cu betisoare parfumate, rupta de oboseala, inseamna de o mie de ori mai mult decat atunci cand o faceam din plictiseala. o conversatie haioasa in miez de zi printre rapoarte si traduceri ma bucura infinit mai intens decat cele purtate acasa. toate sunt bune si mie mi-e bine asa.

Niciun comentariu: