luni, ianuarie 31

clipe


Aud cum se zbate un creion pe hartie, prelungire a imaginatiei si simtirii… ma zgarie bland in creier sunetul hasurii si visez la vremuri... ce boemie...

Sunt flamanda de neprevazut si imi caut cu disperare fuga de rutina, de robotizare... nu ma vreau pierduta intr-un cerc vicios al celor care se confunda cu sistemul, care devin automatizati. Ma imbat cu aer rece dupamiezile si as darama munti ca sa construiesc castele, in fiecare zi...

se poate sa traiesti cu adevarat chiar daca lucrezi de la 9 la 18. se poate sa zbori si sa te simti liber, sa ai timp pentru toate pentru ca Timpul esti Tu. mi-e clar acum ca nu voi renunta niciodata la ”haos” si ca indiferent de rutina dulce a unei munci, voi reusi sa raman eu cu toate nebuniile. sa mi le permit, sa mi le implinesc oricum.

Ma gandesc cu pofta la cateva scenarii...

Niciun comentariu: