marți, ianuarie 25

pitici dupa scarbici

mi se cere sa fiu furioasa, agresiva, sa ma port cu o masca ce nu-mi apartine si sa adopt o atitudine care nu-mi vine la comanda. mi se impune sa impun altora ritmuri si forme. ma simt atat de ciudat in postura asta... o fi compromisul faptului ca am ajuns tam-nesam intr-o functie care cere asta? o fi pur si simplu politica companiei sau fitzele directorului? o functie de conducere aduce neaparat cu ea si felul asta de a te comporta cu oamenii? ... in fine, pana sa ajung eu in capul piramidei, va trebui de dragul celui de deasupra mea sa-mi oropsesc colegii de sub mine... (?) nu ca n-as avea de unde sa-mi culeg o astfel de masca, insa... nu ma reprezinta.  cred ca managementul riscului (de orice fel) si gestiunea resurselor umane (in orice domeniu) pot fi eficiente si fara agresivitate. uf.

in alta ordine de idei azi mi-am lasat atentia sa curga pe sanul stang, odata cu picatura de apa ce se scurgea din parul meu. o clipa doar, care mi-a inseninat seara intr-o picatura de dulce. e... lin si moale cum se simte.

simt ca astept ceva dar fara sa anticipez nimic. e straniu, dar e liniste si mi-e bine. simt ca am descoperit aripi si le-am pus cu grija in pozitie de zbor, deschise... mi-e dor nebun turbat de vara si de marea mea. primul weekend cu soare in care voi putea sa-mi port geaca de piele, fug acolo, la pescarusi, sa ma invete cum sa plutesc de-adevaratelea. :p

Niciun comentariu: