vineri, august 20

azi iar


Astazi am plans… mi-am adus aminte brusc si limpede, rece si taios de pacatul suprem al vietii mele, de tine si de noi, de el… David cel mic, David cel mare, si Eva…din care lacrimile nu se mai opresc. In cate zile si momente goale ai uitat de tot ce-a fost atunci? In cate replici si dorinte egoiste ai sters cu buretele tot ce am indurat si simtit pe masa aia infecta de cabinet medical… in cate dati de dupa apocalipsa aceea m-ai vrut ca noua facand abstractie de spini si funii legate peste rani sangerande…? te-ai gandit vreodata?

imi dai sms-uri cu ura si ma doresti, ma iubesti in felul tau diabolic si ma vrei pura si curata, a nimanui in afara de tine. nu meriti nici macar jocul, joaca. nu meriti nici trecutul pastrat, nici prezentul meu etalat, nici viitorul care nu-ti mai apartine. nu cred ca a meritat nici unul din noi nimic din ce a fost. frumusetea e estompata de pete murdare. si murdaria de momente minunate. si ajungem la suma zero... a anilor care ne-au scurs.

sunt puternica azi. sau poate nu se numeste putere... dar inca mai sunt si asta e un castig. ma impaturesc uneori in trecuturi care nu trec, ma asez in pozitia mea de fetus nenascut si plang, si urlu mut, si nimeni nu va sti... ca platesc demn tot pacatul de atunci. si ca traiesc frumos Restul care mi-a ramas. 

eu nu te urasc. nu te iubesc. eu te admir pentru saracia duhului tau care te va duce la fericire. o fericire pe care eu n-o voi cunoaste niciodata....



Niciun comentariu: