joi, decembrie 9

metro girl

metro-emo-girl is crying. azi imi dadeau lacrimile in metrou si toate cele imi aminteau de... tine. si statia la care am coborat, si strada pe langa care am trecut, si... barbatii care-mi semanau cu tine toti. si pentru ca (iar) nu am dormit deloc de alataieri, plang din orice si toate mi se prabusesc la picioare. si astept....

da, stiu ca e inchipuit, ca e totul doar in mintea mea, creat si colorat de gandurile mele. ca la fel de bine as putea schimba nuantele si ca de fapt nimic nu te implica sau complica pe tine. stiu ca singura imi creez ideea ca am nevoie de tine, de a fii din nou indragostita, ca dorinta nebuna si dependenta ca de drog sunt proiectii personale. si te iubesc platonic, fara nici o legatura reala, concreta cu persoana ta.... de fapt cred ca e tot un gen de ”in love with love”, insa de data asta foarte constient te-am bagat si pe tine in piesa asta, ca sa dau o forma orizontului.

si astept... sa ma suni. sa-mi dai un mail. sa apari oricum, oricand. sa te privesc in ochi ca pe un privilegiu si sa-mi traiesc viata toata intr-o clipa, atingandu-te doar....si sunt recunoscatoare proiectiei mele utopice ca-mi ofera inca fluturasi si depresii de copil amorezat. credeam cu tarie ca lucrurile astea nu mai sunt posibile. dar uite ca fiinta mea inca poate tremura la simplul ”x is now online”. si asta ma infioara placut. ma bucura. imi reconfirma sensibilitatea si focul. inca nu sunt de gheata.

o sa treaca. pana la urma iubirea profunda si adevarata nu te face sa suferi. e acea stare in care toate sunt bune si frumoase doar pentru ca iubesti. nu pentru ca iti sunt sau nu impartasite toate, nu egoismul de a avea ce-ti doresti dincolo de realitate, nu asteptarile mistuitoare. astea sunt chipsuri - cum spunea cineva. dragostea e aia care ramane, care nu modifica, care te implineste pe tine cu tine pentru ca o constientizezi. si da, voi ajunge acolo. si tu vei fi cu mine, chiar daca nu fizic, sau ca in scenariile mele platonice. vei fi pur si simplu. si te voi iubi pur si simplu. fara complicatii nevrotic-depresive. dar deocamdata ma scald in ele. pentru moment cred ca am de consumat asta.

3 comentarii:

John Constantine spunea...

hugs
hope ur better now :)

piticescu spunea...

:) stiu ca tu ma intelegi!

ochelari de ploaie spunea...

uneori am impresia ca toti am trai aceasi viata. >:D<